Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 7 martie 2012

Gotta get 'em all!

It's MEN, men, I'm telling you,
not pokemons!


         Fiecare fată are nevoie de doza ei de sirop. That reminds me of Kata. Acum, fiecare alege cât de intensă şi reală vrea să-i fie doza. Şi când ai de ales, de ce să alegi? I-ai pe toţi! Numai să nu te împiedici şi să rămâi singură.

         Vorbesc de jocuri otome, my dear girl. Nu ştii ce's alea? [wtf are you doing with your life then?] Practic, un joc otome este o idee dezvoltată de japonezi în care personajul principal, o fată, se găseşte într-un univers în care, pe lângă un scop mai puţin important care dă realism poveştii, e înconjurată de mai mulţi băieţi, toţi interesaţi într-o anumită măsură de ea. Scopul unui otome este, teoretic, să îndeplineşti un anumit scop [misiune, mister sau pur şi simplă dorinţă a protagonistei]. Practic e mult mai simplu: trebuie să faci unul dintre băieţi să se îndrăgostească de protagonistă. Distracţie? Mie a asta îmi sună.

         Nu-mi mai amintesc cum m-am lovit de otome, sincer. Primul meu joc a fost Heart no Kuni no Alice, pe care practic nu l-am jucat. Am făcut rost de el, l-am instalat în calculator cu greu şi mi-am dat seama că nu sunt în stare să-l joc, nici măcar folosind un anume complicat mijloc de traducere, pentru că deh, e în japoneză. În voi juca într-o zi în care voi crede că-l voi înţelege. Acum, dacă l-aş juca, cred că m-aş descurca mai mult din auzit, decât din citit.
         În fine, la Heart no Kuni no Alice am citit în schimb manga, pe care am devorat-o practic şi e una dintre favoritele mele veşnice şi neschimbate. Un joc otome funcţionează într-un mod destul de interesant, nu e chiar greu de jucat şi scenele siropoase pe mine mă dau pe spate. De obicei nu pot să simpatizez [adică urăsc, cu alte cuvinte] cu eroinele, pentru că sunt clişeice, fără vreun fel de farmec şi mereu mă fac să mă întreb "ce dracu' văd ăştia la fata asta?". 
      Am jucat treu jocuri până acum, toate în engleză, şi pot spune că mi-au plăcut mult. Jocurile americane tind să se diferenţieze de cele japoneze prin nişte clişeuri luate direct din jocurile japoneze. Am observat că şi eroinele îmi sunt mai simpatice în otome-urile americane, poate pentru că cele japoneze sunt adaptate după un anume tip de fată japoneză care bineînţeles că nu poate semăna cu fata americană.
      Şi ca să dăm o bombă: există şi d'astea pentru bărbaţi. În care personajul principal, un băiat cât se poate de normal [şi praf de idiot, după mine], e înconjurat de o hoardă de dudui care's în limbă după el. Tocmai mi-am amintit, Kamiyan obişnuia să joace Amagami. I don't know if I should laugh, really.

I wanna touch those ears :3
      Primul a fost Love and Order, care este, pe lângă otome, şi un life-simulation. Protagonista este o canadiancă [dacă-mi amintesc bine] care este angajată ca şi secretară la un birou de avocatură. La început mie mi-a fost destul de greu să înţeleg mecanismul jocului, dar apoi a fost floare la ureche. Povestea are şi o doză de mister, iar celelalte personaje sunt puţin clişeice, dar interesante. Ce mi-a plăcut mult la Love and Order a fost arta, mai ales design-ul personajelor.
        După luni de zile în care nu mai jucasem nimic, am dat de Always Remeber Me. L-am jucat pentru că povestea mi s-a părut originală şi arta cunoscută. Protagonista, Amy, este implicată într-un accident împreună cu iubitul ei Aaron, accident în urma căruia acesta îşi pierde amintirile din ultimii ani. Acum Amy are de ales, ori va încerca să-l facă pe Aaron să-şi amintească de relaţia lor, ori va lăsa loc în inima ei pentru o nouă iubire. Din nou avem elementul de life-simulation [Love and Order şi Remeber Me sunt produse de aceeaşi companie] care face jocul mai interesant. Grafica e, culmea, făcută de aceeaşi persoană ca la Love and Order.
Na'vă şi spoiler. Adorable moment, still
         Apoi, zilele trecute, am jucat Re: Alistair++, pentru că aveam chef de un personaj shota [de obicei tipul mai scund, ruşinos şi, în unele cazuri, închis în sine, dar cu o latură lăuntrică blândă şi protectoare, sau, în alte cazuri, tipul gălăgios care aspiră să fie masculin, dar asta îl face şi mai adorabil]. Aici avem o protagonistă destul de interesantă, dar şi ea foarte tipică: Merui. Vă las pe voi să vă daţi seama ce fel de personalitate are. Merui, printre altele, se joacă un RPG online [jocuri, duh] în care se ia la harţă cu un anume personaj despre care-şi dă seama că defapt e coleg cu ea. Face un pariu cu el, fiind nevoită să-i afle identitatea într-o lună. Jocul e bine făcut, povestea e bine închegată şi personajele sunt interesante. Eu l-am cucerit pe shota-ul pe care aveam ochii din prima încercare.


         Când am să găsesc ceva timp, voi juca Starry Sky ~ In Spring. Este un joc japonez care a fost tradus în engleză, dar trebuie să-l puric bine ca să-l instalez cum trebuie. Adaptarea anime am văzut-o, nu e genială, dar povestea de la care se porneşte e destul de interesantă. Tsukiko este o fată care se înscrie la un liceu de astrologie, care de curând devenise dintr-o şcoală de băieţi, una mixtă. Astfel că ea e singurul specimen feminin de pe planetă [you don't say?!] şi toţi ăia hăi pe ea. E total, dar enervant, pentru că tipa e tipică şi enervantă şi deloc interesantă şi sunt 13 tipi care sunt praf după ea. SERIOS? Treişpe? ARRRRRR Stai, să nu uităm de Angelique; acolo sunt 20. You can never have enough guys.

Happiness >.<

2 comentarii:

  1. Cand am vazut pentru prima oara Angelique ,acum mult timp ,i was something like :
    -Bishounens every-fu**ing-where and she goes for the one who is taken (angelique kagayaki) si in cealalta e cam proasta :)). Si am zis :Dar mai da-o incolo daca eram in locul ei cream cate un un univers paralel pentru fiecare tip . Ca sa pot fii cu toti :))). Deh ,ce sa facem. De-ar exista doar niste tipi in genul ala ,in realitate.Dar stii ce sayu-oneesama?lasa ca gasim noi 2 japonezi tu un shouta eu un megane xD

    RăspundețiȘtergere
  2. Angelique se ştie că e cel mai puternic brainwasher, screw that shit.

    Şi ţine ţi-a spus ţie că eu vreau un shota in real life, eh?

    RăspundețiȘtergere

 
back to top