Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 24 februarie 2012

Vanished Truth

I want to destroy this world.
It took away myself from me.


        Frustrare. De ce aleg să o confrunt singură? Nu mă mai înţeleg, credeam că am capacitatea să fac alegeri nu corecte, ci bune. Mă doare, o durere enervantă care-mi stoarce creierul, pentru că ştiu că mi-am făcut-o singură. Mi-e frică. De mine, de ei. Pe naiba.


        Mi-au tăiat contul de youtube. S-a dus naibii. Asta e. Am fost proastă să bag şi eu trei videoclipuri [din care oricum nu aveam vreun câştig sau ceva să zici că furam], iar acum toate favoritele mele [alea erau importante, duuuh, 300 de videoclipuri] s-au dus. Am să mă chinui să mi le amintesc în seara asta. Dacă la vară se semnează tâmpenia aia de ACTA, eu îmi tai contractul la net. Punct, viaţă frumoasă.

        Cât a reuşit să mă enerveze prostia asta. Săptămâna asta a fost toată o pierdere. Zilele ce-au mai rămas din ea par să fie o pierdere. Am rămas singură, pentru că aşa am vrut, doar ca să realizez că urăsc singurătatea. Sunt mai depresivă decât credeam, nu mă suport şi nu suport ideea că ar fi vina mea. Mi-am dat seama că sunt urmărită mereu, că sunt încolţită şi numai ideea de a renunţa mă îngrozeşte. 
        Azi la şcoală am luat un zece la mate. Sunt ceeea mai taree, dar acum tot sentimentul ăla e acoperit de scârba de lumea asta. Îmi dau seama cât de proastă sunt, câte speranţe îmi fac, doar ca să fiu dezamăgită. Nu m-am schimbat de loc, n-am învăţat din greşelile mele, nu mai suport. Am dat test la fizică, am copiat tot ce-am putut copia, am scris ce ştiam să scriu [culmea, materie pe care o ştiam dintr-a 7a că profa aia nu e în stare să ne înveţe nimic, tot ce face e să se uite cu scârbă la noi], sper să fie bine. Am luat un 10 la română pentru rezultatele de la olimpiadă [95 de puncte pe sector, am depus contestaţie ca să iau 100 şi să trec pe municipiu, dar nu mi-a fost mărit punctajul; singurii care au avut punctajul mărit au fost ăia din Viteazu' [culmea, liceu fără profil filologic], unde s-a susţinut faza pe sector [şi cică inclusiv indivizi cu 80 de puncte au primit 100 după contestaţii]]. Ce tare, mate-info olimpici la română. A trebui s-o suport şi pe profa de engleză azi [o fiinţă groaznică] şi, în final, şcoala tot scârboasă rămâne.
        M-am mai liniştit. Am obosit de la atâta frustrare. Nu am chef de anime [cum e posibil aşa ceva?!], aveam chef de youtube, dar nici chef să am nu mai am voie. Ai mei nu sunt acasă. Eu i-am zis mamei să plece cu tata, acum îmi pare rău. E ciudat să fi singur.

Am o puternică impresie că mâine va fi o zi neagră.
Frustrare.

Mă rog, sper să nu se ducă naibii şi blogul ăsta, că de.

Happiness >.<     
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top