Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 13 februarie 2012

Rutina sentimentelor

Iarăşi e cerul alb noaptea.
Mă sperie.


          Am o sete acută de vară, de libertate. Vreau să creez amintiri în fiecare zi, să zâmbesc la soarele care apune când trec podul de la intrarea din parc şi să mă dau în leagănul din curtea bunicii. Ziua de mâine mă stresează prin simpla ei existenţă.

          În acel moment aş fi vrut să fiu sinceră şi să nu mă abţin, dar mi-am amintit că tot ce-aş şi putut face ar fi să-l rănesc pentru că eram prea directă. De câte ori îmi scăpau părerile sincere şi tăioase printre zâmbetele din rutina mereu schimbătoare, m-ar fi privit mirat, vexat uneori, sau pur şi simplu n-ar mai fi zis nimic. Uneori îmi venea să-l întreb "te enervez?", pur şi simplu pentru că vroiam să ştiu clar ce crede despre mine, dar o astfel de întrebare l-ar fi stresat şi ar fi distrus farmecul zilei.
          Niciodată nu s-a plâns, poate că păstra totul pentru el, era pur şi simplu tăcut sau nu-i păsa. Atunci când vorbeam despre tot felul de nimicuri şi treceam de la un subiect la altul simţeam că mă înţelege cu adevărat, pur şi simplu pentru că îmi zâmbea şi părea foarte interesat. Mereu am privit lumea în acelaşi fel, dar niciodată n-am ştiut dacă el chiar vroia să privească lumea alături de mine.
          Şi acum îmi amintesc când râdeam împreună şi îl priveam oarecum ironică pentru că ştiam că mai mult de atât nu e posibil. Pur şi simplu nu vroiam să fie posibil. Sau poate mi-era frică pentru că simţeam că-l cunosc prea bine şi defectele lui tot nu ieşeau în evidenţă.

Ciudat, am impresia că l-am lăsat să-mi scape printre degete când încă nimic nu a început.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top