Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 28 februarie 2012

Mawaru Sekai

Şi totuşi, cu sau fără mine,
lumea se învârte


       Zilele începute în scârbă sunt cele mai ratate şi imposibile aspecte ale vieţii. Acel sentiment pe care-l ai când abia ai reuşit să te ridici singur şi cineva te loveşte urât, fără acea graţie a cuiva care ştie să lovească, dar cu mândria cuiva superior. Ar trebui să mă doară? Mă doare, ar fi imposibil să nu mă doară, dar nu atât de tare încât să mă doboare la pământ. Pentru că eu n-am acea mândrie neruşinată care încearcă cu greu să radieze o superioritate fără substanţă; eu pur şi simplu am încredere în mine. 


       Am avut dreptate când am ajuns la concluzia că nu o suport pe profesoara mea de română. Da, ca şi profesor îşi face treaba perfect, dar ca şi mentor, dacă folosesc bine termenul ăsta, nu pot spune că face o treabă genială. În fine, e profa mea şi nu sunt genul s-o vorbesc de rău când ea face numai bine. Dar de ce se ia ea de mine? Eu, care am avut cel mai mare punctaj la olimpiadă [în contextul în care m-am dus acolo fără vreo pregătire specială, defapt nici n-am fost la şcoală în săptămâna cu olimpiada] şi mă laud cu asta, nu zic să mă laude, dar măcar să-mi recunoască capacităţile, nu să mă bată la cap că nu vin [numai] la orele ei. Aşa, nu prea am mai dat pe la şcoală luna asta, dar asta nu înseamnă că nu vin la română că sunt eu nesimţită. Şi unii se bucură din cauza poveştii ăsteia. Ce lume.
        În fine, am profesori şi mai superbi [şi incapabili]. Azi am dat test la latină, am învăţat prin pauze şi în ora de religie şi am făcut tot. La teză va trebui să mă stresez un pic cu învăţatul şi gata. Sincer, materiile care mă interesează sunt foarte puţine. În rest, învăţ ca să împuşc note mari şi să le dau peste nas unora [când am chef]. Şcoala a devenit ciudat de neimportantă pentru mine, dar reuşesc cumva să mă menţin pe linie. Adică până acum am numai 10. Nu ştiu cum îmi iese, dar îmi iese. E greşit să mă laud cu asta?
     Pe 10 martie mă duc la concert la PLUNKLOCK. Sincer mai mult mă duc pentru că mi-e dor de atmosfera aia nebună de la concerte, trupa în sine e nouă şi cam necunoscută, dar nu sună rău. Nu mă omor după muzica lor [nici după muzica lui HITT nu mă înnebunesc, dar concertul în sine a fost un deliciu total]. Voi revedea gaşca mea de crazy fangirls [sper că reuşim să ne unim toate, cu mine în fruntea gălăgiei >:)] şi sigur va fi frumos. Adică sunt băieţi frumoşi, tineri, smexoşi, japonezi şi cu muzică live bunicică; o să am pentru cine ţipa. Sper să nu fie la fel de multă lume ca la HITT, că n-o să mai fie loc de respirat [you, girls who actually went to the concert know what I mean, don'cha?]. 
     Ah, şi azi în metrou râdeam despre diverse cu Meda şi Issa şi...cum poate cineva să se uite cu o moacă aşa de caraghioasă la nişte fete care râd? Şi nici nu s-a prins că râdeam de el =))

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top