Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 4 februarie 2012

Lonely Fighter

Sau când te apucă dorul 
de agitaţie.

        Ieri am ieşit afară, deşi erau -10 grade şi viscolea, pur şi simplu pentru că nu mai suportam să stau în casă. Uneori, când mă împotrivesc singură libertăţii, îmi dau seama cât de nehotărâtă sunt şi îmi vine să ţip şi să bat cu piciorul în podea până când se va deschide o gaură în care să cad. Am devenit isterică.

        Isterică şi cu căştile în urechi. Combinaţia asta o să mă facă călcată de maşină, mai ales că era să mă facă praf un tramvai. Am început să percep distrugerea ca pe singurul mod de evoluţie, cel puţin în visele mele. Poate de asta mi se şi reproşează că mă distrug singură, de ce oare totuşi mă enervează când aud asta? Pentru că nimeni nu mă înţelege, iar eu mă înţeleg pe mine însămi cel mai puţin. Am nevoie de o călătorie din aia revoluţionară în care să mă regăsesc.
        Am început să fug de drame, fie şi ele pe ecran, pur şi simplu pentru că mă enervează faptul că-mi dovedesc că am o latură slabă. Cât despre drame reale, alea rămân numai în amintirile frumoase. Visez prea mult, dar fără vise nu cred aş putea adormi. Şi mă gândesc cu groază la zilele care vin, care-mi vor fura libertatea şi mă vor băga într-o rutină groaznic de plictisitoare. Niciodată în viaţa mea şcoala nu mi s-a părut aşa insuportabilă. Dă Doamne să ningă, să cadă, să n-o mai văd. Orice se face acolo, numai carte nu.

Lua'uar dracu' de frustrare şi plictiseală.
Pe 10 martie concert. Mă duc, ca să ţip liberă.
Happiness >.<
În imagine: SAIKO şi SHUJIN [Bakuman] făcând cosplay după IZAYA şi SHIZUO [Durarara!!] = ISTERIE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top