Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 16 februarie 2012

Filament

Arde şi mă doare.
Fug, când eu sunt cea care
vrea să fie urmărită.

この想いが 許されるなら

         Azi l-am văzut din nou după atâtea luni. Şi râsetul ăla idiot, statura lui mult prea schimbată faţă de ceea ce cunoşteam eu şi melodia din urechile mele mi-au făcut inima să-mi aducă o doză de suferinţă. Am trecut peste tot, dar nu vreau să uit. Şi mă rănesc singură.

         Ascultam melodia aia nouă şi superbă în timp ce mergeam prin zăpadă şi mintea mea privea în altă lume. Şi vedeam cum totul cade, cum iubirea îi era distrusă chiar în faţa ei şi cum plângea numai pentru ca în sfârşit să înghită un glonte. Muzica a devenit fundalul suferinţelor mele. La început erau doar suferinţe imaginare, ale unei persoane care nu eram eu, dar astăzi am simţit cum mi se strânge inima în acea clipă când l-am văzut. M-a lovit şi parcă vedeam glontele trecând prin gâtul ei. Păcat că blondul meu nu e mort.

Cum e posibil ca atâtea sentimente şi amintiri să mă înece într-o secundă?
De ce îmi mai pasă?!
Simt că nu voi scăpa niciodată de suferinţa asta.

         Faptul că sunt incapabilă să-mi pese cu nesimţire mă enervează. Îi respect pe cei care sunt în stare de asta, pentru că duc o viaţă fără regrete şi nu sunt nevoiţi să ia decizii grele. Dar dacă aş deveni nepăsătoare am senzaţia că m-aş urî, că mi-ar fi milă de o eu fără sentimente. Zilele astea inima mă doare din ce în ce mai des.
          Şi totuşi, când l-am văzut, am fugit. Am fugit pentru că drumul meu coincidea cu al lui şi nu vroiam să mă vadă. Acea secundă în care vreau să cred că m-a văzut, deşi sper că nu se uita la mine, mi-a fost de ajuns să mă distrugă. Ironic este faptul că în acel moment în mintea mea se derula din nou scena în care ea plângea lacrimi amare după ce-şi văzuse iubitul mort. Poate că şi eu vreau să-l văd mort. Nu vreau să existe cineva de care să fug, de ce să-mi calc eu pe mândrie?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top