Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 25 februarie 2012

Collapse of the sky

"See the sky's making teardrops"
ゆよゆっぺ <3


      Vreau să fug, dar singură nu ar avea nici un rost. Aşa că ţip tare, doar ca să-mi simt disperarea dulce. Lumea se schimbă, eu am rămas aceeaşi. Eu şi visele mele.

    După Planetary Suicide era evident că trebuie să mai ascult muzica lui Yuyoyuppe. Aveam ochii pe albumul ăsta de când auzisem Morning Glow, iar zilele astea l-am ascultat pe tot. Este superb, mai ales că foloseşte voci umane [nu vocaloid-uri] şi are cam orice tip de melodie pe care mi-aş dori-o.
    Yuyoyuppe este un compozitor japonez care face parte din cercul Draw the Emotional. În principal se specializează pe muzică metal şi screamo şi ştiu că în majoritatea albumelor lucrează cu vocaloizi. Cântă foarte şi singur, dar din ce am ascultat eu, nu-şi foloseşte vocea pentru melodiile complexe; pentru astea preferă voci feminine mai înalte. Cu vocaloizii se descurcă perfect, în Planetary Suicide Megurine Luka sună foarte bine deşi cântă melodii extrem de acute. Şi părţile cu ţipete le face chiar el, ceea ce e genial.
      Collapse of the sky are 9 melodii, dintre care 2 instrumentaluri şi una care este un bonus. Fiecare melodie are un vocalist diferit, ceea ce face albumul interesant, mai ales că vocile se îmbină armonios dacă asculţi melodiile în ordinea originală. Se poate spune că Collapse of the sky [unul dintre albumele mai recente] contrastează într-o anumită măsură cu Planetary Suicide [primul album al lui yuyoyuppe] pentru că cel din urmă are o doză bună de ţipete în fiecare melodie; dar, ca şi concept general, sunt destul de asemănătoare.Toate, absolut toate melodiile, sunt superbe. 

  1.      Unknown : este un instrumental obscur şi simplu care creează o atmosferă perfect pentru prima melodie,
  2.      Vanished Truth (feat. Meramipop) : care are un aer puţin horror. Singura melodie care are ceva ţipete, din versuri nu prea am înţeles multe pentru că mare parte sunt cam indescifrabile pentru urechea mea de europeancă [asta fiindcă sunt spuse relativ repede şi cu un efect ciudat pe ele].
  3.      Secret tresure (feat. Kiyono) : este una dintre favoritele mele, cu siguranţă. Vocea vocalistei este delicată la început, doar pentru a deveni mai puternică la refren pentru un impact maxim. Din ce am putut înţelege din versuri, are ceva ceva de a face cu umbre şi soarta [care taie şi se învârte, deh, japoneza mea nu e aşa genială].
  4.      Flag of reason (feat. Yairi) : vocalist...nu vocalistă! Asta a fost bomba albumului, partea sexy a muzicii lui yuyoyuppe =)). Melodia este atât de genială încât inclusiv unei colege de-a mea [care ne-are nimic de-a face cu japoneza, ofc, dar ascultă Metallica and that stuff] i-a plăcut de la prima ascultare, dar când i-am zis că e în japoneză şi-a scos casca din ureche şi a făcut "ia-o de aici!". Nu ştiţi ce pierdeţi, voi ăştia -_____-".
  5.      Morning Glow (feat. Kadochi) : pe asta am auzit-o prima, din cauza ei am ascultat tot albumul. Morning Glow o ascultam acum o lună la repetir la greu, dar apoi n-am mai ascultat şi restul albumului pentru că doar melodia aia reuşise să mă facă praf. Şi nici acum nu m-am plictisit de ea, mai ales că este clar favorita mea din tot albumul.
  6.      Just follow time (feat. calo) : melodia asta...e praf. E superbă, dar e cântată în engleză. Într-o engleză indescifrabilă, cu un accent japonez puternic. Să nu înţelegeţi greşit, ador melodia, dar nu suport oamenii care vorbesc engleză cu accent [deşi sunt o tonă], când ştiu că e posibil pentru oricine să vobească engleză corect şi frumos. Versurile sunt superbe, descriu zilele alea în care eşti singur şi îţi dai seama cât de frumoasă e lumea.
  7.      Shade (instrumental) : se potriveşte genial de bine exact unde este pus. Melodia e scurtă, pe mine personal mă calmează şi îmi inspiră o stare de visare. Îmi sună puţin a muzică tradiţională japoneză.
  8.      Kimi no Mirai, Boku no Negai : superbitatea depresivă cântată de iubitul nostru compozitor. În comparaţie cu celelalte melodii, asta e ceva mai uşoară [combinaţia câştigătoare chitară-voce]; îmi place că yuppe cântă claaaar, astfel că în afară de câteva verbe, am înţeles mai tot. Pe mine mă bagă într-o stare de disperare uşoară amestecată cu o puternică dorinţă de libertate. O încheiere perfectă pentru album, dacă nu considerăm:
  9.      Bonus Track (no idea who sings this) : care este o TOTALĂ NEBUNIE. În primul rând ai cadou la început cam vreo trei minute de linişte, apoi nişte monoloage acute, continuate de nişte monoloage mai melodice şi rapide care îmi amintesc de majorete, apoi nişte "nya-nya-nya-nya-nyaaaaa" groaaaznice [dar care dau dependenţă], apoi din nou monoloage acute ca să te înnebunească bine până la sfârşit [plus alte nebunii, alarme şi idei cum că ar veni extratereştrii]
      În final, am ajuns la concluzia că după GRANRODEO, Yuppe este clar favoritul meu când vine vorba de muzică japoneză.

Fun fact: Niciodată difuzoarele slabe şi fâşâitoare ale laptopului meu nu m-am mulţumit. Aparatul ăsta e genial, numai difuzoarele sunt praf. În schimb am vechiul sistem de boxe pe care l-a luat tata la promoţie acum vreo trei ani. Din patru boxe, numai două merg [alea mai mici, că celelalte au cablurile rupte şi nu le înlocuieşte nimeni], plus basul care este iubirea mea pentru că-mi face podeaua să bubuie şi pereţii să se crape. Dar ca să folosesc boxele plus basul, trebuie să pornesc vechea javră de calculator care merge mult prea greu. Aşa că pur şi simplu bag mufa de la cele două boxe în telefonul meu şi le dau cât de tare suportă urechile mele [că n-am vecini să se plângă b-)], ca acum. Şi podeaua tot bubuie. Mă simt genial.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top