Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 1 februarie 2012

BRUSH the SCAR LEMON

Does it make any sense?
I don't fkin' care.

[se citeşte de la dreapta la stânga -__-"] Saiko fiind tipul cu părul negru.

Currently listening to GRANRODEO's album BRUSH the SCAR LEMON.
And lovin' it, ofc. Can't have enough of KISHOW. And E-ZUKA's ză best guitarist evăr. EVĂR.
I'm obsessed.

       Iarna asta mă distruge şi, totuşi, mă ajută să mă redescopăr. Astfel că zilele astea, în care am ieşit din rutina obişnuită doar pentru a-mi crea o alta, m-am lovit de nişte probleme care m-au făcut să pufnesc în râs. Îmi iubesc viaţa stupidă, fără regrete.


       Mâine mă duc la liceu, în sfârşit. N-am mai profitat aşa de tare de o boală simplă şi minoră în viaţa mea. Am tras la maxim, pur şi simplu pentru că mi se face scârbă când îmi amintesc de locul ăla, iar acum când mă gândesc că înainte fugeam la şcoală cu un entuziasm stupid, îmi vine să râd, dar nu pot pentru că mă apucă melancolia şi dorul. Habar nu am cum voi prinde din urmă, nu mă interesează, mi s-au dus naibii toate speranţele din semestrul trecut. Tata îmi dă bomba "te mut de la şcoală când ai zece pe linie", ştiind că eu sunt capabilă, dacă mă chinui şi înghit şcoală cu tona, să am zece pe linie. Dar eu niciodată n-am să fac aşa ceva, evăr, iar când i-am răspuns că "nu am nici o motivaţie să învăţ într-un loc pe care-l urăsc", n-a mai zis nimic. Mă întreb, va fi aşa până în clasa a 12a? Să mor eu dacă mişc vreun deget la bac dacă e aşa.
     Afară e ciudat de frig, Dâmboviţa e îngheţată bocnă şi eu m-aş plimba ca o nebună pe străzi, dacă aş putea să respir. Scârba asta de şcoală mă face sensibilă, ce ironie. Mai am...patru luni juma' de dus, las' că trece timpul imediat. Trebuie să găsesc o zi în care să ies afară la zăpadă, doar ca să mă mai simt un pic copil. Nici nu-mi vine să cred că am făcut deja 15 ani, când a trecut timpul?

     Şi în timp ce-mi dau seama că-mi las viaţa să treacă pe lângă mine, nu mă pot opri din visat. Vise, nu ambiţii. Mă hrănesc cu ele, trăiesc pentru ele şi nu pot adormi fără ele. Dacă continuu aşa, o să primesc o lovitură tare în ziua în care o să-mi dau seama că am nevoie de ambiţii. Până acum tot ce am făcut a fost să le înec. De ce nu mă înec şi eu o dată cu ele?

Happiness >.<
Deja e fkin' february. Cum trece timpul!

IRONIE: Cum se face că atunci când am nevoie de o poză cu un personaj, tot ce găsesc sunt fanart-uri yaoi?! Îmi iese pe gât!
A DOUA TURĂ DE IRONIE: Acum, după ce am luat la nimereală un volum din manga cu personajul meu, abia dacă am trecut  peste 20 de pagini şi deja am văzut de zece ori ceea ce căutam. ARRRRRR X-(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top