Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 17 ianuarie 2012

Wagnaria Sanka or Lights Out

De ce trebuie mereu să stingeţi luminile?
Într-o zi o să vă rupeţi gâturile.


         Agitaţia inutilă a momentelor total normale rămâne un fenomen zilnic şi în noul an, bineînţeles. Şi ceea ce e ironic e că, deşi gălăgia şi nebunia nu mai sunt aceleaşi ca în vremurile bune şi de mult apuse [sau înecate în alcool, cum o fi], monotonia nu se schimbă. E greşit să-mi doresc un miracol, să vreau să văd confuzia devenind cel mai clar lucru posibil? Mă duc şi mă îmbăt dacă asta nu e posibil.


         A început şcoala, şi deja mă simt afectată de puternica lovitură a cunoaşterii. Se vede că am de învăţat şi semestrul ăsta, s-au dus zilele frumoase în care respiram fericită pentru că nu trebuia să merg la baia aia împuţită din şcoală. Parcă văd că voi chiuli exagerat de mult, şi sper să trec cu medii mari la toate cum a fost semestrul trecut. Pentru că, ironie, am avut medii mari la materiile la care abia am trecut pe la ore. În clasă, ce să mai, cei mai plictisitori şi tâmpiţi oameni posibili. Am stat trei luni să-i descopăr, să-i cunosc, tolerantă şi cu speranţa că există cineva pe acolo cu creier. Sunt câteva persoane, dar nu le pot numi "prieteni". În fond, nici cu nebunii mei din generală nu eram "prieteni", eram doar "colegi", lucru pe care idioata de Kata l-a spus într-un moment al ei de exces de înţelepciune pe care eu nu-l voi uita prea curând. În fine, deja număr zilele până la vară. Celălalte vacanţe sunt neimportante şi abia le voi simţi, vara e muza mea. Am citit, o carte pe care ne-a pus profa s-o citim şi care nu-mi place. Am de gând să mai citesc, puţină carte nu strică, dar parcă văd că mă voi da bătută după trei pagini şi voi reveni la manga mea.
         La şcoală ăştia au prostul obicei ca, după ce se face întuneric [şi cum noi marţi avem penultima oră religie şi deseori nu apare profa, trebuie să stăm, că după avem latină la care dăm teză] să stingă luminile în clasă. Complet, să-ţi scoţi ochii nu alta. Şi apoi se lovesc, aruncă cu chestii prin clasă şi altele. Că veni vorba de aruncat, azi Mickey s-a găsit să arunce cu o coajă de portocală care mi-ar fi picat pe moacă dacă nu mă mişcam. Şi nu e prima dată, adică mereu când ăsta aruncă cu ceva în colegu' din faţa mea, dă în mine. Ahhh *deep sigh*. Şi azi s-au găsit să frece băncile ca să stea împreună nu ştiu cum, astfel că eu şi colegă'mea am fost date un loc mai în spate. Mie îmi convine, numai să nu le schimbe iar nu mai ştiu cum mâine. Fără dezastre momentan. Oricum, dacă vreau să distrug, ăştia sunt ultimii cu care aş face-o. Vreau mai mult Working!! şi nu mai am răbdare până la Otaku. Tre' să mă apuc să strâng bani, iar în martie am auzit că e concert J-rock. I'm sighing too much lately, it became a habit.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top