Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 27 ianuarie 2012

Sunet nocturn

Deja ai adormit?
Heeeei. ... A adormit.
Ce-aş vrea şi eu să adorm aşa de repede ca ea.


       Sunt momente în care-mi droghez mintea cu vise şi melodii, iar atunci când o durere surdă mă cuprinde, îmi dau seama cât de frumoasă e viaţa. Şi deschid ochii, e întuneric şi în urechi îmi răsună un ecou acut.

       Trăiesc cu căştile în urechi de vreo doi ani. Muzica mereu a fost pentru mine o necesitate, un mod de a mă elibera. Ascult melodie după melodie într-un mod epuizator, unele mă plictisesc şi tot farmecul lor dispare după câteva zile, altele rămân în amintirea mea ani de zile şi când le ascult simt că mi se strânge inima şi-mi vine să plâng. Sunt melodii pe care le evit [ca asta] pentru că pur şi simplu cu ele pe fundal s-au derulat momente de care nu vreau să-mi amintesc. Şi sunt melodii care mă fac să vreau să fug şi să ţip tare la oglindă [ca asta].
       De la un timp totuşi, mă dor timpanele. Şi vorbesc foarte serios, am să mă duc să-mi fac un test de auz. Mi-am făcut unul acum doi ani şi auzeam perfect. Nu cred că am nimic, dar mă enervează că telefonul meu [fiindcă mp3-ul meu antic, dar minunat, e praf] are aşa de puţine trepte de volum. Singurul lucru care mă îngrijorează e că, dacă aş avea ceva, ai mei mă vor freca la cap cu ceva de genul "mereu ţi-am spus să mai scoţi alea din urechi". Şi totuşi, vreau un concert. [un concert GRANRODEO, dar visez] Ştiu că e unul în martie, dar nu sunt chiar aşa de entuziastă. Misaki îmi spunea că "vrea să mai ţipe tare şi mult cum am ţipat la HITT", ironic fiind faptul că ea cam obosise şi o durea capul de la atâta ţipat.
       S-a făcut întuneric de ceva timp, dar eu am impresia că e mult mai târziu. Vreau vară, să se facă întuneric la 9, nu la 6. Nici n-am ieşit la zăpadă afară, pentru că în fiecare dimineaţă mă trezesc cu gâtul praf [de la amigdalită]. Mă enervează că fără medicamente nu-mi trece. Zici că m-aş droga.
       Nu mai pot să dorm. De ani de zile. Îmi ia cel puţin o jumătate de oră să adorm, oricât de obosită aş fi, şi de obicei stau trează o oră-două. Şi chestia asta cred că ştiu de la ce se trage; un lucru foarte stupid, oricum. Am nevoie de o redozare, de o motivaţie. Fiecare se ruinează în felul lui, eu sper să nu fi început să mă distrug singură. Odată, când ne certam, mama m-a lovit cu o replică pe care nu o voi uita prea curând: "Nu vreau să te văd sinucigându-te"

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top