Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Shinrei Tantei Yakumo

Deci e claaar,
Daisuke Ono e genial!

       Pentru a-şi ajuta prietena posedată de un spirit, Ozawa Haruka îl va cunoaşte pe Saitou Yakumo, un student nepoliticos şi neîngrijit despre care se spune că ar avea puteri spirituale. Fata va observa totuşi că ochiul lui stâng este roşu, ceea ce-i permite să vadă spiritele morţilor. La început sceptică, Haruka ajunge să aibă încredere în Yakumo după ce acesta îi transmite un mesaj de la sora ei care murise de mică. Astfel că cei doi vor începe să lucreze împreună pentru a rezolva evenimentele terifiante care se petrec în universitatea lor, acesta fiind totuşi numai începutul unui viitor mult mai dificil.


       Ştiam de ceva timp de Shinrei Tantei Yakumo [sau Psychic Detective Yakumo] şi când am citit despre ce e vorba am zis că îl voi vedea eu odată. Apoi am văzut că personajul principal este făcut [dublat] de DAISUKE ONO. "Nu-l ştii? N-ai văzut Kuroshitsuji?!" ar face Misa, cred. Ar trebui să-l fi auzit din rorurile lui în Kuroshitsuji [Sebastian Michelis], Haruhi Suzumiya no Yuutsu [Koizumi Itsuki] sau Durarara!! [Shizuo Heiwajima]. Eu, pentru simplul fapt că ştiam că-i voi auzi vocea smexy, încântătoare şi care mă topeşte pe picioare, eeh, d'aia m-am uitat. Anime-ul ăsta putea fi mai bun. [dar dacă ne gândim că o grămadă din buget s-a dus pe plata lui OnoD...=))]. Este un fel de...deci asta mi s-a părut mie din primele episoade, un fel de combinaţie între Hell Girl şi Mesaje de dincolo. Serios >__>. Şi mai era ceva...dar am uitat =)).
       Povestea e bunicică, are mai mult un format episodic, dar merge. Nimic special, Yakumo care rezolvă diferite cazuri, crime şi minuni vorbind cu fantome. Prin ultimele episoade, acţiunea se învârte cumva numai în jurul lui, iar sfârşitul e destul de previzibil [faza e că eu nu m-am chinuit să mă gândesc cum se termină mai deloc, dacă făceam un pic de brain streching, îmi dădeam seama]...sau nu, defapt. În orice caz e clar că personajul negativ îl va afecta cumva pe Yakumo, dar nu prea ai cum să-ţi dai seama cum. Mi s-a părut interesantă ideea în general şi totul a fost bine prezentat, dar e genul acela de poveste cu mistere în care lucrurile sunt relativ previzibile.
       Grafica şi sunetul sunt chiar foarte bune. Ştiam eu că-mi seamănă mie Yakumo  [sau mai bine zis modul în care e desenat] cu alte anime-uri pe care le-am văzut, şi după un scurt search am aflat că designer-ul personajelor din Shinrei Tantei Yakumo a făcut design-ul şi pentru personajele din Kuroshitsuji [şi D.Gray-man, şi Tsubasa Chronicle]. Asta ca şi informaţie interesantă. Sunetul...este supeeerb, poate cu câteva excepţii. Soundtrack-ul [i mean ză background music] este în armonie perfeeectă cu scenele, de uneori te bagă în suspans mai mult melodia decât acţiunea. Opening-ul este cântat de Daisuke Ono [kyaaah :3], dar nu este un cântec genial, drăguţ şi potrivit seriei, totuşi. Ending-ul este tipica melodia pian-voce drăguţă dar care nu te mişcă prea mult.
       Personajele sunt...se dezvoltă tipic. TIPIC. Dar deh, nu le poţi avea pe toate. Tipa, Haruka, mi-a plăcut. Mie, care rar le suport pe tutele cu voinţă brută şi putere minimă care se lipesc de eroii smexy şi se chinuie să se prefacă că le înţeleg sentimentele. E genul de fetiţă tipică, nexperimentată [că Yakumo ar avea ceva experienţă -___-", dacă ştiţi la ce mă refer], care vrea ca toată lumea să fie fericită şi nu poate să stea locului când trebuie să stea locului. Dar se descurcă, e binevoitoare şi ambiţioasă, tunsă scurt şi cu tocuri [IRONIE]. Yakumo e...un motan. Exact ca o pisică se comportă, inclusiv personajele din anime spun asta. Fiind personajul principal, are bineînţeles doza lui de trecut traumatizant care l-a făcut să sufere în chinurile imaginaţiei [am chef de mişto >:)]. Are ochiul ăla roşu [foarte asimetric ar zice Death the Kid] care-l face să vadă diverse fantome pe care chiar le înţelege. Alături de Haruka creşte, se maturizează [şi miaună în fiecare dimineaţă =))]. Ce e amuzant e că atunci când fata abia îl atinge cu un deget, fuge până se loveşte de ceva sau cade. Celelalte personaje sunt tipice, tot ce fac e să-l influenţeze pe red eye guy.
       En fin, mi-a plăcut pentru că l-am auzit pe Daisuke Ono. A fost interesant şi cred că mă apuc de manga. Mă tot întreb de ce şi anime-ul, şi manga, sunt clasate ca fiind shoujo? Adică biine, se ştie că cumva Yakumo şi Haruka vor avea copii [>:)], în manga nu ştiu până unde a ajuns relaţia lor [nu prea departe, sigur] dar în anime nu prea evoluează [în modul romantic] deloc. Oricum, bun pentru doza de mister. Acuma mi-a ajuns, mă dau pe romance-comedy. Next, Arakawa Under the Bridge [cu KAMIYA HIROSHI în rolul principal. YEEEEE! [that one's mah lăăăv]]

2 comentarii:

  1. Interesant.Vroiam de mult sa ma uit la Shinrei Tantei Yakumo,dar nu eram destul de motivata sa ma apuc de alta serie.Totusi,descrierea pe care i-ai facut-o mi-a trezit interesul si mai mult:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Este un anime destul de bine făcut, nu e genial dar nici nu cred că te va plictisi. Dacă te apuci de el, sper să-ţi placă ;)!

    RăspundețiȘtergere

 
back to top