Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 29 ianuarie 2012

Saa, omoidashite

Haide să creăm împreună amintiri.
Cât mai multe, cât mai frumoase.


      În fiecare zi, când ies pe uşă şi mă uit la cer, îmi pun în minte că ceea ce va urma va fi un lucru pe care mi-l voi aminti zâmbind peste ani. Înainte să-mi dau seama, am devenit dependentă de amintiri. Vreau să trăiesc fără regrete, fără învinuiri şi fără greşeli proprii din care aş putea învăţa. Şi totuşi, de ce nu pot să am în fiecare zi câte o amintire frumoasă? Pentru că sunt singură. Cel puţin acum.

      Nopţile de iarnă mă sperie, mă încolţesc. Îmi taie lumina zilelor şi mă fac să-mi dau seama cât de scurtă e viaţa. Şi totuşi, noaptea îmi găsesc liniştea şi toate îndoielile mele dispar, pentru că pur şi simplu întunericul care mă înconjoară mă înţelege şi mă apără. Multe dintre momentele de neuitat ale vieţii mele s-au petrecut noaptea.
      Aş vrea să ne ţinem de mână, să fim împreună mereu, pentru că cu tine simt că lumea şi viaţa asta inutilă devin superbe. Poate că m-am îndrăgostit. Ce prostie.

      Şi acum îmi amintesc cum mi-am clădit vise în nopţile de vară în parc, doar pentru ca totul să cadă odată cu toamna. Încă vreau să-mi amintesc ce fel de copil eram; atunci am fost cu adevărat fericită, toată libertatea din lume era a mea şi nu aveam nevoie să ştiu ce înseamnă dezamăgirea sau regretul. Sunt singură la părinţi, dar în zilele de vară din copilăria mea aveam un frate cu nume de spirit malefic, un loc secret unde nu intrai fără parolă şi o trotinetă care-mi făcea nişte veşnice cicatrici pe glezne. Apoi l-am cunoscut pe băiatul blond din casa mare din colţul străzii, cu care aveam să petrec o zi întreagă, numai noi doi. A fost ciudat când a venit fratele mele, care, acum dacă mă gândesc bine, avea o privire geloasă, şi mi-a spus că mai bine mi-ar fi mie cu el. Peste un an sau doi aveam să-i privesc escaladând un aşa zis munte Everest din parcul nostru, apoi aveam să ne certăm cum făceam mereu şi pe la 10 ani ne-am rupt unul de altul din cauza orgoliilor noastre. În sfârşit, mereu l-am urât pe fratele meu, pentru că nu-mi amintesc să-l fi auzit spunându-mi "soră".
      Băiatul blond s-a dovedit a fi prima mea dragoste, pe care copilul ce eram atunci nu avea cum s-o înţeleagă. Ce simplă e dragostea! Vroiam să-l văd, să ştiu ce face şi cum se simte, vroiam să fim împreună mereu şi să mâncăm ciocolată împreună pe scările din colţ. Ochii lui mă fascinau, vocea lui îmi amintea de un conducător mândru, dar fără putere şi modul în care se mişca îmi amintea de acei copii răsfăţaţi şi insuportabili de la grădiniţă. Iar privirea lui nu mi-o mai amintesc.

      Peste ani aveam să-i văd din nou, şi pe fratele meu şi pe blondul din colţ, doar ca să-mi dau seama că nu s-au schimbat deloc. Niciunul dintre noi nu s-a schimbat, am rămas la fel, doar că nu mai suntem împreună. Mă întreb, şi-mi vine să râd când mă gândesc la asta, dacă acum m-aş duce la poarta lui şi l-aş striga ca în după-amiezile de septembrie, mi-ar răspunde la fel? Oare am mai ieşi noi doi afară, ca să râdem sub cerul liber, în timp ce băteam împreună la porţile celorlaţi? Aş vrea să mai văd odată explozia imaginară care avea să distrugă totul, numai pentru ca putea râde atunci când ei vor veni să salveze universul. Jocul copilăriei, dorinţă de mult înecată.

2 comentarii:

  1. Asta a fost pur şi simplu superb :X Nu am mai citit ceva care să mă răscolească în halul ăsta de mult timp. A fost superb...
    Şi ca să ştii... Nu eşti niciodată singură :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi mult că ai trecut pe aici, long time no see >:D<.

    Ştiu că nu sunt singură, niciodată nu cred că am fost, dar pur şi simplu mă simt singură şi asta e de ajuns pentru a-mi schimba realitatea.

    RăspundețiȘtergere

 
back to top