Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 9 ianuarie 2012

Otokogi Zenkai!

06.01.2012 

         Acum mă aflu în acel loc care mereu mi s-a părut pustiu şi cu o existenţă fără sens. Sunt momente în care îl urăsc, sunt momente în care mi-e dor de zilele de vară în care cutreieram dealurile şi astăzi pot să spun că am învăţat ceva nou din cauza lui.

 
        Am ajuns aici după o călătorie nu foarte lungă cu trenul, apoi m-am descurcat foarte bine într-un oraş pe care-l văzusem numai din maşină şi în sfârşit a fost nevoie să vină să mă ia tata pentru că nu mai apărea microbuzul. Ca de obicei, am avut grijă să am o tonă de anime downloadat pe laptop ca să am cu ce omorî timpul.
        Din cauza unui incident care n-a avut legătură cu mine, mi-am dat seama că sunt puţine lucruri, legate de alte persoane, care pot să mă sensibilizeze pe mine cumva. Să zicem că ştiu foarte bine să mă conserv, până la urmă în viaţa mea de zi cu zi există nişte chestii minore, dar foarte enervante, pe care am învăţat să le suport pentru binele meu.

        De dimineaţă deja ploua mărunt, dar odată cu întunericul a venit o adevărată furtună care ţine şi acum [e aproape miezul nopţii]. Şi pentru că mamei îi e frică de întuneric, a trebuit să ies afară cu ea pentru nu ştiu ce treabă. Am vrut să privesc bezna pe care numai aici o poţi găsi, iar din cauza ceţii miile de stele erau invizibile şi luna nu mai lumina la fel de puternic ca în nopţile de vară. Vântul bătea şi pur şi simplu mi-a venit să cânt. O melodie pe cât de ironică, pe atât de potrivită momentului.

        Până la urmă, locul acesta nu e aşa de rău. Cel mai frumos e atunci când trebuie să plec.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top