Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 9 ianuarie 2012

Head Light

Feels good to be
back in town


Cântecul ăsta mă face prea nostalgică.

           Am învăţat să suport multe. Mă întreb dacă nu am devenit prea nepăsătoare, dar decât să mă rănesc ascultând cuvintele altora, mai bine trăiesc fără regrete. Nici nu ştiu, să mă închid în lumea mea de vise imposibile sau să trăiesc în realitatea şocant de idioată? Idioţi. Ăsta e cuvântul de bază, şi asta nu înseamnă că mă supraestimez.
           Mi s-a întâmplat o mare tâmpenie, care acum mă pune în situaţia de a mă comporta impecabil cu ai mei, doar că să obţin cât mai repede ce vreau. Într-un fel îmi pare bine pentru că mi-a fost luat mijlocul principal de comunicare cu lumea, lucru ce-mi dă linişte în ultimele zile de vacanţă. Şi totuşi, cum să stau eu fără telefon până când se răzgândeşte tata să mi-l dea?
           Vacanţa s-a dus naibii. Asta e, iarna seacă a distrus orice şansă de distracţie. Cât am fost la ţară, abia am ieşit din casă. Am văzut toate anime-urile pe care le aveam pe laptop [Soul Eater, Mahou Shoujo Madoka Magica şi filmul The Disappearance of Haruhi Suzumiya], plus o manga yaoi destul de interesantă. Din moment ce am petrecut mai mult timp cu părinţii mei, s-ar putea spune că am realizat ceva nou despre ei.
           Sunt unii care nu au o relaţie foarte...apropiată, să-i zicem, cu părinţii lor. Sau pur şi simplu nu le arată că-i respectă, sau nu ştiu cum, sau alte mii de motive. Eu până acum am învăţat cum funcţionează gândirea părinţilor mei şi ştiu la ce mă pot aştepta de la ei. Să zicem. Astfel că am învăţat să mă comport într-un aşa mod încât să n-am probleme. Plus că, atunci când nu sunt nervoşi sau mă pun să fac diferite tâmpenii [eu fiind...foarte leneşă când ceva nu mă interesează], ne înţelegem superb şi amândoi sunt atât de amuzanţi încât aseară era să cad pe jos, pentru că rămăsesem fără aer de la atâta râs.
           Să scriu despre anime-urile pe care le-am văzut...mi-e lene. Cel puţin să le iau separat. Aşa că le bag la grămadă in mah next post.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top