Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 24 ianuarie 2012

Deadman Wonderland

"I will be your deadman,
With nothing but this blood on my hands"


      Un cutremur masiv devastează întreaga insulă a Japoniei şi distruge mare parte din Tokyo, trei sferturi din el fiind scufundate în ocean.

      Peste zece ani, povestea începe cu Igarashi Ganta, un băiat normal în vârstă de 13-14 ani, unul dintre supravieţuitorii marelui cutremur, neamintindu-şi totuşi nimic legat de tragedie. Viaţa lui se schimbă însă când într-o zi de şcoală, un om ciudat acoperit cu sânge şi purtând o armură purpurie apare, plutind, la ferestrele clasei. Rânjind malefic, "Omul Roşu" masacrează întreaga clasă, lăsându-l în viaţă pe Ganta doar pentru a-i planta un ciob de cristal roşu în piept. Tânărul este singurul suspect, astfel că după un proces scurt acesta este condamnat la pedeapsa cu moartea şi trimis în Deadman Wonderland, o închisoare masivă care semăna cu un parc de distracţii.
      
      Ar trebui să mai menţionez că în închisoare, de Ganta se ataşează o fată cu părul alb, Shiro, care avea să-i schimbe într-o mare măsură cursul vieţii.

      Anime-ul ăsta, de când a apărut, mi s-a părut interesant, dar l-am evitat pentru că este categorisit ca fiind "horror" [asta înainte să realizez că am laturi sadiste şi-mi place să văd oameni ciopârţiţi, cel puţin pe calculator], plus că aveam impresia că nu e ceva de mine. Dar zilele trecute mă uitam la Mirai Nikki [masterpiece!] şi am văzut că multă lume le compara, le asemăna şi le recomanda. Apoi am văzut opening-ul şi am zis că trebuie să-l văd. Şi asta am făcut ieri, cu tot cu durerile de cap care mă ţin şi acum.
      Mă gândesc foarte serios să citesc manga, pentru că anime-ul are doar 12 episoade şi un sfârşit care cam cere un sezon doi. Povestea este destul [dacă nu foarte] originală, cel puţin punctul de pornire conferă o doză consistentă de potenţial întregii acţiuni. Dar, ca multe anime-uri prea scurte, la sfârşit îţi dai seama că lipseau multe lucruri, că unele personaje n-au avut destul de mult loc pe ecran şi că putea fi mult mai bun. Şi totuşi, a fost un anime bun din multe puncte de vedere.
      Povestea este plasată în viitor, dar unele detalii sunt explicate prea repede şi sunt unele lucruri pe care nu le-am înţeles în totalitate. Ceea ce face povestea bună este faptul că nu este previzibilă. Deloc. Partea sângeroasă a acţiunii este destulă încât să nu te plictisească sau să fie exagerată, iar părţile urâte sunt cenzurate [asta pentru că eu am văzut versiunea de la televizor a episoadelor, cred că cele de pe DVD dau BluRay nu sunt cenzurate]. Elementele de Sci-Fi mi se par destul de interesante, iar armele sunt cu adevărat...miştoace =)). Acţiunea nu este foarte grăbită, dar se putea mai mult detaliu pe alocuri.
      Grafica şi Sunetul sun bunicele. Grafica arată bine, e atractivă şi închisoarea Wonderland-like arată destul de frumos. Pe mine m-a omorât melodia de la opening, o iubesc, de asta m-am uitat la anime. Ending-ul însă a fost dezamăgitor, am trecut peste el de multe ori. Cât despre soundtrack, nimic special [nici nu prea am fost atentă, deci nu a ieşit în evidenţă], singurul lucru care merită menţionat ar fi chitara electrică a unui maniac din ultimele episoade. Cât despre seiyuu, Ganta este făcut de legendara Paku Romi [Edward Elric], Shiro este făcută de una dintre preferatele mele, Hanazawa Kana [Shiemi din Ao no Exorcist şi Sonohara din Durarara!!] şi îl avem şi pe Junichi Suwabe [Undertaker din Kuroshitsuji şi Kain Akatsuki din Vampire Knight] care dublează vocea principalului antagonist.
      Personajele sunt puţin cam stereotipice, dar putem trece peste asta în favoarea faptului că fiecare are doza lui de originalitate. Ganta este puştiul-erou tipic, Shiro este ciudat de hyper şi cam obsedată într-un mod drăguţ de Ganta şi restul nu sunt foarte importanţi [sau nu sunt puşi în lumină]. Ce e interesant este că la un moment dat Shiro dovedeşte a avea un fel de o a doua personalitate, dar lucrul ăsta e neconfirmat, la sfârşit totul concentrându-se pe Ganta şi ideea de libertate. Printre personajele care mi-au plăcut se numără: Crow [sau Senji Kiyomasa], un deadman foarte puternic cu o personalitate sinceră şi o pudoare destul de amuzantă, Mockingbird [sau Toto Sakigami], acel gen de personaj al cărui sex nu-l poţi stabili, îmi place pentru simplul fapt că este un weirdo total şi, nu în ultimul rând, The Utra-Priest [astfel se autoproclamează, sau Genkaku Azuma], un preot cu ţigara în bot şi cu o chitară electrică care se transformă într-o mitralieră bad-ass, cu ideeea că "salvarea" este moartea. Deadman Wonderland în sine este un loc plin de nebuni, unde distracţia constă în lupte cu sânge şi pentru sânge.
      Comparat cu Mirai Nikki, luând doar anime-urile, Deadman Wonderland are dezavantajul de a nu fi destul de lung [ceea ce înseamnă că n-au fost destule fonduri pentru a-l face mai bun -__-"]. Personajele, mai ales cele principale, seamănă foarte mult, deşi putem spune că în Deadman Wonderland vărsarea de sânge este mai evidentă, mai tolerată şi mai mult accentuată. Şi acum, uitându-mă la nişte poze, amintindu-mi cât de mult mi-a plăcut anime-ul ăsta, am decis că mă voi apuca de manga. Au fost multe momente în care, sincer, m-a plictisit, dar are atâta potenţial şi atâtea mistere nerezolvate, încât să nu mă apuc de manga ar însemna să nu-i apreciez valoarea.

Acum mă duc la doctor şi când mă întorc mă apuc de Shinrei Tantei Yakumo [mystery cu Daisuke Ono dublând personajul principal].

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top