Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 19 ianuarie 2012

Am I a sadist?

Trebuie, trebuie, trebuie
să învăţ să-mi fac viaţa mai uşoară.
Nimeni n-o s-o facă pentru mine.

Crazy lovely bitch.

       O vedeam cum zburda prin faţa ochilor mei în această dimineaţă. Mişcările ei graţioase şi urmele pe care le lăsa în aer, apoi cuvintele ei sincere şi zâmbetul magnific m-au făcut să nu vreau s-o părăsesc.

  "Alege, Yukkii."
"Ce să aleg?"
"Alege-mă pe mine şi continuă să trăieşti sau alege-o pe ea şi mori odată cu ea.
Alege!"

       Iubitul ei o privea frustrat, fără nici un cuvânt sau putere, în timp cea părul ei roz flutura prin aer odată cu toporul din mâna ei. Şi sângele cald, cu miros amar şi proaspăt trecea prin faţa lui ca şi licuricii în nopţile de vară. O lacrimă roşie avea să apară mai târziu pe obrazul ei.


       "Fata mea, tu eşti o sadistă? Hai să-ţi dau nişte vin fiert."
     "Haaa, ha-ha, eu, sadistă? Bineînţeles! Defapt nu...nici eu nu ştiu, ha-ha. Şi nu, nu vreau alcool că nu-mi place."

       Discuţiile mele cu mama vor fi mereu constructive şi cu adevărat neînţelese de nimeni. Şi conflictele mele cu tata cred că vor rămâne mereu singurul lucru care mă poate face să plâng, şi totuşi cele mai uşor de rezolvat conflicte din viaţa mea. Şcoala, s-o ia naiba, că nu e deloc interesantă. Colegele mele cu juma' de creieri fac mişto de "Grigorică", băiatul mai...necorupt de prostia noastră din ziua de azi, la franceză nu facem nimic ca de obicei, la română profesoara ne ţine discursuri lungi din care abia înţelegem ceva, şi apoi ne întreabă de ce ne uităm la ea ca la televizor, iar profa de istorie cântă cu privighetoarele clasei cântece patriotice. Şi băieţii întreabă profesorii ce părere au despre protestul din Piaţa Universităţii, doar-doar le-o zice cineva că e bine şi folositor să se ducă şi să arunce cu petarde p'acolo.
       Am început un anime nou, Mirai Nikki [e încă ongoing], o superbitate genială de anime, comparabilă cu sacrul Death Note, cu jurnale ale viitorului, un zeu al timpului şi spaţiului şi o yandere [fată iubitoare] adorabilă care aduce show-ului un strop de ecchi adorabil. E acel gen de anime de care când am aflat de el, am zis că "trebuie neapărat să-l văd pentru că intuiţia îmi spune că e genial", aşa a fost şi cu No.6 care acum e printre favoritele mele. So, if you're not afraid of axes and bloodshed, then enjoy it.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top