Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 26 septembrie 2011

FAC PAUZĂ. NU ŞTIU CÂT DE LUNGĂ SAU SCURTĂ.
PUR ŞI SIMPLU NU MAI AM INTERESUL DE A SCRIE.
AM O TONĂ DE ANIME-URI DE VĂZUT XD.

joi, 22 septembrie 2011

Hail the Darkness!

Fără lumină. La propriu.
Asta îmi aminteşte de seara aia în parc
când amândoi am ţipat.
Eu după tine, mai tare.
Mă roade regretul.



          Let's be honest. Vai cât de deşteaptă am fost că nu mi-am făcut nici un fel de aşteptări când am intrat în liceu! Sunt mândră de mine. 

marți, 20 septembrie 2011

Choco feeling

Iartă-mă
Am avut un sentiment că nu te voi mai vedea niciodată.
Soarta râde

             Lumina oarbă a nopţii topea şi ultima picătură de speranţă din inimile lor. Existau momente în care şi-ar fi dorit să nu se întâlnească niciodată, doar pentru că această întâlnire i-a făcut să cunoască fericirea adevărată. Iar lovitura fericirii poate fi cea mai puternică.

             Îmi vine să râd. Dar vai cât îmi vine să râd! N-am mai râs de mult. Defapt...de aseară. E ciudat şi ironic cum nişte mici detalii neimportante îţi pot aduce un zâmbet pe faţă. Vreau să mă îndrăgostesc. A trecut mult timp de când n-am mai simţit acel miros dulce ce plutea prin aerul fanteziilor mele. Mă apucă nostalgia când mă gândesc la multele momente ce nu se vor mai întoarce. Eu care credeam că nu sunt o persoană nostalgică.

Happiness >.<

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Tartă cu fructe

Fiecare clipă petrecută
cu cineva drag
poate însemna o reţetă
către o viaţă mai dulce.
[Waii ce clişeic sună XD]



         Într-un fel...aş fi vrut ca ziua asta să se repete la nesfârşit. Poate că sunt egoistă, simt că am nevoie de o lovitură. Dar tot ce pot să spune că vreau să mai urlu cu tine din nou "GEMINI SYNDROME" în timp ce podeau bubuie.

         Ieri m-am culcat la 4. Azi intenţionez să mă culc cam la aceeaşi oră. M-am trezit la 10, am sunat-o pe Misa să văd dacă mai e în viaţă şi dacă mai ieşim azi. Până la urmă ne-am întâlnit, am fost să luăm biletele la HITT [hell yeah!], am trecut pe la un magazin să ne facem aprovizionarea cu dulciuri şi ne-am oprit la mine acasă [loc care a fost curăţat inclusiv pe sub podele azi-noapte]. Am pornit boxele şi basul la maxim, ne-am holbat la moace de băieţi frumoşi, am povestit istorii amoroase şi am mâncat tarte cu fructe. Dacă aş putea să-mi petrec toate sâmbetele aşa, ar fi superb.

         Pentru că într-un fel simt că persoana asta e singura care m-a apreciat la adevărata mea valoare până acum.

Hahappiness >.<
 ?
P.S.: Să mai continui asta? [oricum va trebui să citesc cartea originală]

No. 6

"I'm so glad I met you."
"That's not a gratitude kiss, isn't it?"
"It's a goodnight kiss."
"A goodnight one, huh?"
"You're a liar as well."

joi, 15 septembrie 2011

Stau aici pe ghimpi şi aştept 
să iasă ultimul episod din No. 6.
i. lăăăăv. thut. anime.
One hell of a UKE.
        Sunt zile în care mă gândesc că poate o întorsătură totală ar mai da un refresh vieţii mele. "Începutul" ăsta nu pare decât o continuare monotonă a greşelilor mele.
         
        « Îşi amintea gustul amar al momentului în care sângele curgea valuri. Poate că în agonia lui nu şi-a dat seama atunci că sângele are acelaşi gust ca şi multe alte amintiri ale lui. Dar dacă nu ar fi apăsat trăgaciul, acela ar fi fost sfârşitul unui vis cald pe care amândoi îl doreau. Realitatea realităţii devenise atât de adevărată încât, fără ezitare, acea fărâmă de ură ce se ascunse într-un colţ al inimii sale, răsări ca o cunună de ghimpi, odată cu hotărârea sa. Singurul lucru pe care-l ştia era că trebuie să rămână împreună cu el; toate aceste amintiri îl schimbaseră atât de mult încât nici nu mai dorea să se întoarcă la ce a fost odată. Pentru că atunci era fără el. »

Simt că am nevoie de o redozare.

miercuri, 14 septembrie 2011

Sincer

...
vroiam să scriu
"habar n-am dacă am să mai trec pe aici"
dar m-am răzgândit.

もう二度と会えないような そんな気がして

duminică, 11 septembrie 2011

We were always running

Uneori pare că totul se prăbuşeşte din cauza nepăsării,
doar pentru a renaşte din cauza entuziasmului.
I'm talkin' about ză hopeless meh.

 




           N-am mai trecut pe aici pentru că aş fi făcut-o fără vreun motiv, doar de dragul de a avea o postare nouă. S-au întâmplat multe, dar nimic care ar fi putut să mă schimbe. Astăzi am avut o şedinţă serioasă cu mine şi mi-am dat seama cât de abstractă poate fi vara. Mâine va fi prima mea zi de liceu; am aşteptări destul de mari, eu fiind o persoană care a învăţat din propria experienţă să nu-şi facă niciodată aşteptări. Ironic, nu?

           Cineva nu mai răspunde la telefon. De zile, chiar săptămâni [acum mă voi ridica să iau telefonul ca să încerc s-o sun din nou; nici acum nu pare să răspundă]. Asta mă face să-mi dau seama de faptul că uneori văd numai defectele la oameni.
            Uneori îmi dau seama că sunt singură şi, deşi undeva în adânc mă doare, mă consolez cu tipica mea nepăsare. Am fost atât de rănită în trecut încât am ajuns o fiinţă nepăsătoare, care niciodată nu pune valoare în nimic, pentru că mi-e frică să nu fiu rănită şi dezamăgită din nou. Şi toată chestia asta nu face altceva decât să-mi expună mie lacunele sentimentale.
         Mâine încep liceu; acum mi-a trecut prin cap prima mea zi de grădăniţă, pe care nu mi-o amintesc deloc. Copilăria s-a dus, şi totuşi în adâncul vrea să fiu copil din nou; pentru că pare obositor să fii licean. 

M-am certat iar cu tata. Nu mai suport.

Do you still remember
that song that went well with the glow of the sunset?
You always fell silent,
And sadly sang it to yourself

Now time passes
And that melody is stained in sepia.
 

Happiness >.<

joi, 1 septembrie 2011

Ultima zi de vară


もしもはぐれたら、その時はちゃんと探してよ。
この広い世界で二人まるで迷子みたいだね?
  
 Am privit valurile şi mi-am amintit de multele clipe tumultoase din scurta mea viaţă. Iar cu fiecare adiere a vântului simţeam că viaţa pare frumoasă.

If I should ever lose my way, please come and find me.
The two of us, in this great wide world,, almost like lost children, aren't we?

Zilele toride, odată cu amintirile lor, se vor stinge. Şi vom porni pe alt drum, un drum care, cu toate zilele lui incolore, ne va aduce în sfârşit lumina culorii. Să nu uităm cântecul acelei zile; într-o zi va fi mai preţios decât aurul.

Happiness >.<
 
back to top