Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 17 aprilie 2011

Părăsind Roşul

"Vreau să zbor doar pentru a cădea undeva prin visele tale."


              Mâine plec la ţară de Paşte şi o să vin peste vreo două săptămâni. M-am pregătit cu de toate, am încărcat laptopul cu vreo trei filme pe care vreau să le văd şi mi-am descărcat tot sezonul doi din Shakugan no Shana. Sigur am să am timp să-l văd pe tot. So, Hahadio.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Visez. Viseeez

E ciudat că instinctul meu criminal se trezeşte cel mai tare 
atunci când ceva sau cineva îmi perturbă visele. Too wierd.


              Când eram mai mică visam tot felul de lucruri ciudate. Am avut o perioadă când eram atât de obsedată încât am reuşit, printr-o aparent simplă concentrare, să visez continuări ale unor vise anterioare.
              Atunci când visezi, alungi realitatea de care, când eşti treaz, te ţii strâns ca de un fir de aţă. Şi totuşi, dacă am putea visa toată viaţa, ar fi bine. Dar parcă existenţa unei modalităţi de a schimba realitatea prin vise face lumea mai frumoasă, poate mai colorată şi mai vie. Visele sunt ca o evadare, te fac să uiţi de tot şi să te pierzi într-o iluzie şi parcă atunci când totul se termină, n-ai nici o remuşcare pentru că ştii că n-a fost real. Eu sunt o persoană obsedată şi obsedantă, deşi nu se vede. Până acum numai puţini prieteni buni şi vechi şi-au dat seama de asta şi, ironic, nu este deranjant. Eu îmi ţin obsesiile pentru mine şi mi le hrănesc cu vise. Până mă plictisesc şi sentimentul se alterează uşor, irevocabil şi fără regrete; pentru că, până la urmă a fost un vis.
              Nu-mi vine să cred ce am visat. Nu-mi vine să cred pe cine am visat. Eu, el şi un cuţit. A fost scurt, deloc dramatic şi rece. Şi când m-am trezit mi-am dat seama că mai bine nu visam deloc. Uneori e frumos să visezi, dar parcă visele mele devin dintre cele mai ciudate.

Happiness >.<

joi, 14 aprilie 2011

Whahaha: "Eşti nebună, pe sistem turbo"

Tăgguiesc următorii pentru leapşa asta : Nexa, Ada, Mali, Kiwi, Ayano.
Şi mersi Nya pentru compliment :">.

He-he. So mah little chiut maniac narcissistic love called Nya ma tăgguit pentru leapşa asta.


miercuri, 13 aprilie 2011

Chiiiut Cupcake

Când te pierzi printre rafturi
E ca o reverie d'aia de-ţi îmbolnăveşte portofelu



                   Azi, după phun-ul cu maniacii mei alcoolici am fost cu mama la schopping. Heell yeah! Până la urmă mi-am luat...rochia pentru banchet. Nu sunt sigură dacă o să rămână asta, dar am vorbit cu Nexa [mah fashion stylist] şi a zis că e suuuper chiut.

                   Fost'am la Cache Cache. Adooor magazinul ăla, are nişte chestii mişto rău şi are mereeeu reduceri multe. Astfel că jumate din magazin era la -70% din simplul fapt că aduceau colecţia nouă. După ce am probat o tonă de chestii, mi-am luat două tricouri miştoace şi o cămaşă albastru şi mov în carouri, pe care a găsit-o mama printre rafturi. 



                   Cât despre rochie...am găsit-o la o reducere extraordinară. E neagră cu floricele roşii pe ea, e strânsă sub piept şi jos vine până la genunchi gogoşar. Oricum arată super chiut şi pe mine mă prinde modelul; ce e interesant e că se poate purta pe ambele părţi. Plus, cred că mi-am găsit şi o coafură drăguţă pentru banchet; deşi vroiam să-mi prind părul sus, cred c-o să-l las liber, mai ales că e destul de mişto ondulat [părul meu e o nuanţă de şaten închis către brunet şi e drept până la ceafă iar de acolo se ondulează până la vârfuri, e lung cam până la bust]. Ador tipele astea de pe youtube care postează tutoriale etc. [Michelle Phan] şi am ales coafura asta. Acuma trebuie doar să-mi găsesc nişte pantofi potriviţi şi poate un bolero sau un sacou.

Nu mai aştepta o altă poveste

"This is how you remind me"
N-au putut rezista ca oameni săraci, furând
Aşa că au ales să se refugieze între patru pereţi şi să ţipe
Poate surd uneori, dar să ţipe tare. Cu mine în funte :>



             Oh Mah Fuckin Goood. Viaţa asta e ca un pendul. Are două extreme simple, care diferă în funcţie de unghiul în care se află pendulul. Ce e frumos e atunci când pendulul se dă peste cap, dar niciodată nu poţi ştii prin care extremă. Oricum, viaţa mea numai la extrem n-a fost dusă azi. Încă...cine ştie.

duminică, 10 aprilie 2011

Love Killăr

This ain't no sad show.
It's just the real side of love



                 Simt cum faptul că nu-mi tropăie hormonii mă face să mă simt mândră. Am vorbit cu o tonă de lume, despre acest fenomen numit dragoste. Şi nu despre dragoste pasională, dedicată, lejeră, doar de distracţie sau fără obligaţii. Dragostea e pur şi simplu dragoste. Şi cea mai puternică formă de dragoste ar trebui să fie, dacă nu vrei să-ţi vezi sufletul înecat, cea de sine.

                 Uneori dragostea asta e sufocantă. Alteori e atât de caldă încât îmbrăţişarea ei te topeşte şi nu vrei să o uiţi evăr. Şi când te uiţi înapoi, parcă totul era altfel şi parcă căldura asta era mai rece. Da, era mai rece, dar mai suportabilă.
                 Nu-mi vine să cred câte feluri de oameni sunt pe lumea asta. Câţi tipi, care până la urmă se dovedesc a fi un eşec uman, câte personaje care arată promiţător, dar până la urmă au şi eu un termen de valabilitate. Nu mai am vise, nici speranţe. Nu mai e nevoie [cum zicea o tipă odată "ei vor doar să se fută"]. Ei bine, totuşi putem să continuăm povestea imaginară, fără ideea că totuşi putem schimba persoanele, pentru că in the end va fi doar ceva simplu şi urât. A trecut o zi de când nu l-am văzut. Nu mi-e dor de el. Nu-mi fac idei greşite, deja am o grămadă. Îmi vine să m-apuc să scriu o carte, numai să pot să spun cât de mult îl urăsc pentru că îl  iubesc.
                 L'aş omorî cu prima ocazie, numai să ştiu că voi fi ultima pe care o va vedea. I-aş omorî pe toţi, pentru că ne rănesc şi ne folosesc ca pe nişte păpuşi; şi totuşi, ironie, sunt atâââtea curve care se dau doar pentru o privire pasională sau pentru o ţigară. Dar parcă mai mulţi sunt tipii care le-ar îmbrăţişa, parcă mai multe sunt curvele masculine. Ele nu se vând, ele aşteaptă să se bată lumea pe ele.
                 Niciodată să nu te uiţi la ambalaj. S-ar putea să fie gol pe dinăuntru; atunci e totuşi bine, ai putea încerca să-l umplii cu ce-ţi place ţie. But, when they're full of shit, there's no salvation.

"I miss my veins, 'cuz' they've collapsed".

vineri, 8 aprilie 2011

M-am oprit din a-ţi număra paşii. Oare?


"Măăă! Da' tu ştii cum se holbează la noi?!"
"Şi ce, e vina mea că cunosc vreo cinci de tipi cu numele de ..."
"Taaci! Iar i-ai zis numele!"
"Nu e vina mea că tu stai să te holbezi cum se holbează el la noi."
"Mdeah...dacă nu m-aş fi holbat, habar n-aveai că se uita la noi."
"Nu că mi-ar păsa."
         
        Uneori se întâmpla ca din simple priviri, să iasă scântei de râsete. Când crezi că viaţa ţi-e doar un deja-vu, atunci înseamnă că eşti obsesat. Iar eu personal îmi ador obsesiile.
            N-am fost la şcoală. Să zicem că nu m-am simţit bine; să zicem. Mă trezeşte mama la nouă jumate, mă roagă insistent să duc nişte bani cuiva. Am zis oke, mai ales că era o tipă pe care o ştiam şi că maică'sa, colegă cu mama, a vorbit personal cu mine şi m-a rugat frumos. Şi astfel s-a dus pe apa sâmbetei lung planificatul meu somn; bine măcar că am avut timp să visez, dar am uitat. Ştiu doar că am visat doi tipi şi un amalgam cu elemente Wonderland. Apoi am plecat, pe la două, să iau nişte chestii pentru tata. Şi cred că l-am văzut pe Dizzy la metrou; uneori am senzaţia că unele locuri sunt prea familiare. Fine, apoi am vorbit cu Mali să ieşim. Mali, însă, are un defect imens pe care eu nu-l suport. Îi ia minim 40 de minute, până la 3 ore, să iasă din casă. Mie îmi ia 10 minute, fără grabă. O s-o strâng de gât într-o zi, mai ales că ştiu că n-are nici un stres şi mă lasă să stau după curu ei.
           În fine, trecând peste asta [că doar am tolerat chestia asta vreo 3 ani, deci mai pot s-o tolerez], am mers în parc. Am povestit o grămadă de prostii, ne-am distrat până când am ajuns să mergem în zig-zag şi să cântăm "apă de izvor" :)). Sunt unele momente în care realizez că am nevoie de Mali ca să-mi scot latura de maniacă la lumină; nici măcar băutura nu mă înnebuneşte atât de tare. Astfel că vorbeam tare pe stradă, atât de tare încât lumea nu s-a obosit să nu se holbeze. Totuşi, e enervant să fii abordată de studenţii retardaţi  cu profesie de clubberi ai Politehnicii; dar în sfârşit, m-am simţit flatată, că doar omul ne oferise nişte gumă de mestecat, pe care o scosese frumuşel, ca un magician, din mânecă. Apoi ne-a catalogat ca fiind EMO. Yeeeah, i'm ză perfect emokid. Apoii...am făcut un mişto de Vlad încât m-am simţit mândră de propria persoană. Am făcut un mişto atât de urât încât omu' s-a holbat mai urât. Eu nu m-am stresat să-i văd mutra. A fost nevoie de doar trei cuvinte : numele lui, "beat" şi un nume de fată. Şi uite aşa am învăţat cum se face ipocrizie inversă. He-he.
            Am vorbit azi cu Kiwi şi poate mâine ieşim. O ştiu de doi ani şi n-am ieşit evăr. WTF... Life is beautiful.

Haaaappiness >.< 
Kyah! I WIN!

Aishiteru

Nu tot ce e praf se targe pe nas
E atât de frumos încât te face să vrei să plângi


              Pentru că şi iubita mea soţie, Nexa, a făcut chestia asta, am simţit şi eu nevoia să o fac. Poate că perioada asta din viaţa mea e singura în care voi putea înşira atâtea nume.


joi, 7 aprilie 2011

New people, old people

"Ce urâtă eeeşti!"
Pe bune?! Cine vorbea =]]



                 Ziua asta am terminat-o în forţă, fuuulll tilt. Şi prin simplul fapt că zilele obişnuite sunt la fel de interesante ca cele extraordinare, am decis să le amestec pentru a mă bucura de amândouă. Oare cunoaşte cineva sentimentul acela de entuziasm care apare când vezi o simplă şi neaşteptată figură. Oameni vechi, înconjuraţi de oameni noi.

                 Zilele mele încep ciudat. Apare un sentiment de frustraţie când îl văd pe Dizzy în staţie la tramvai, dar dispare uşor, când îi zic simplul "'Neaţa". La şcoală nu prea mai facem nimic, n-au fost faze foarte interesante. Poate atunci când Robert s-a dus la Dizzy [ăsta e un rocker cu plete miştoace] şi îi cânta "Are mama o fetiţă frumuşică foc / Face caca la oliţă şi mănâncă tot", în timp ce-i ciufulea pletele. Dah, asta a fost amuzant.
                 Apoi am ieşit cu Mali. Heeeeell yeeah! Aveam o presimţire că o să văd toată gaşca de bunăciuni azi,şi chiar aşa a fost. Oficial, blondu' s-a făcut un cocalar cu brevet [nici nu-şi mai ia placa], iar Vlad, deşi s-a tuns şi arată cam ciufulit [Mali zicea că e urât, dah mie mi se pare kawaii :X], e prima dată când l-am văzut cu blugi albi. Parcă are cracii mai lungi în vara asta =]] [varaaa....]. Deci, am salutat lumea, am văzut lume nouă şi am râs. De ce dracu' se uitau ţigăncile de la mine din cartier ca la poartă nouă, nu ştiu...He-he. Apoi am fost în Afi, ca să ne holbăm. Nimic interesant, nimic; aş fi vrut să-mi iau un hanorac, dar pur şi simplu n-am găsit.
                 Plus, când să ne întoarcem acasă, am luat tramvaiul greşit. Bine că ne-am dat seama.

Happiness >.<

marți, 5 aprilie 2011

Verde. Roşu. Negru

"Waaii, cât îmi place chestia asta!
Da', hai dă-mi-l pe Dildău"



               Am ajuns la un stadiu de nebunie în care mă uimesc singură. Am ajuns să sparg lumi şi să le pun la loc ca pe jucării. Şi totuşi, în final totul e distrus. Cică.

Funerariul Luminii

There's nothing like a funeral to make you feel alive



             Focul a fost pentru ea dintotdeauna un element fascinant. Dar pentru că n-a putut să-l simtă cu adevărat niciodată din cauza ardorii sale, l-a visat în acest fabulos de neimaginat: apusul. Da, a visat că a atins focul.
             Râsetele asurzitoare ale copiilor dispăreau odată cu lăsarea serii. Stătea cu capul pe nisipul încă cald şi asculta vântul. Când s-a ridicat, a văzut acel astru luminos care se pregătea să moară, înecându-se în mare. Vântul plângea deasupra valurilor, care parcă plângeau dispariţia luminei lor. Cerul se înfurie, înroşindu-se, gata să facă orice să readucă soarele pe cer. Iar acesta zâmbea melancolic, fiind singurul care ştia că se va întoarce. Pentru o clipă ea a clipit, şi a văzut o stea. Cerul se stinse.
             Funerariul soarelui fu uitat de stele, iar luna domina acum fericită. Nici ea nu ştia că mâine va muri.
            

luni, 4 aprilie 2011

Eu, decedata, vă iubesc. Pe dracu'

"OMFG! OMFG!"
Zi fără pizdeală nu se poate

"Frăguţă cu ciocolată
Şi cu frişcă-amestecată ,
Cu căpşună multă-multă
Şi vanilie zmeurică!"


           M-am trezit fără chef de şcoală, ca orice om normal. Dar atunci când mi-am dat seama că voi avea o zi minunată, mi-am revenit. Se poate şi fără alcool sau ţigări, fără obsedaţi sau obsedanţi, doar o doză de umor, plus ceva imaginar amor. Na'vă şi rima :>.

 
Apă de izvor

duminică, 3 aprilie 2011

Late

Şi striga blonda lor "fuuuute-mă"
Şi noi o auzeam şi ne durea în cur. Ha-ha.


         Weekend-ul ăsta n-am făcut nimic extraordinar. M-am plimbat pe străzi în orele pustii şi mi-am amintit că sunt o persoană care poate răni uşor. E clişeic cum, deşi pe mine lucrurile care mă rănesc că fac să tac, lucrurile cu care îi rănesc eu pe ceilalţi îi fac să urle.

vineri, 1 aprilie 2011

Tasteless Sight

Viaţa te loveşte uneori fără să-ţi dai seama că faci cea mai epică figură
Zâmbeşte!


              A fost scurt. M'a durut în cur când i-am văzut. Am văzut the biggest failure of life. Vara trecută se dădeau pe skate-uri. Acum au cercei aurii în urechi. Cel mai groaznic arată un cocalar care a fost skater. E o ruşine pentru rasa asta de bunăciuni. Ha-ha, bunăciuni...de unde. Iar blondu' avea un zâmbet rânjit de faţă când m-a văzut şi mi-a făcut cu mâna crispat; până la urmă, nu se aştepta să mă vadă. Curvă masculină, blondul ăsta. Şi atunci când eu ajung să spun că un băiat e o curvă masculină, fie ţin la el, fie mi se pare un amărât tâmpit.

              Azi la şcoală am vorbit despre banchet. I caaan't wait for it, adică termin şi eu a 8a şi vreau să nu uit clasa asta, chiar dacă am stat cu ei doar 2 ani. Am vorbit cu fetele de la clasa paralelă şi vom face banchetul împreună, ambele clase. Am găsit o locaţie super-mişto şi am vorbit cu Nexa despre rochiile pe care o să ni le facă mama ei. Trebuie să mai exersez să merg pe tocuri. Oricum, la 5 ani mergeam fericită pe platformele maică'mi de 10 cm, deci n-am probleme =)). Plus, vine Otaku...waaaaa. Kata zicea că vine, Nexa la fel, dar nuştu' dacă's şanse. Oricum, Cippy vinee :X. Anul ăsta nu trebuie să-l ratez, pe el şi pe Angel [lumeee, la Nijikon a fost plin de moace miştoace]. Oricum le am pe ambele Ann-chan şi ele sigur au să vină. Free Hugs in my arms  <3.
            I just live mah beautiful life. 
Happiness >.<
 
back to top