Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Bitter Rainbow


Curcubeu Amar

Atunci când un copil se joacă,
Privind lumea toată, întreagă,
Prin ochii lui puri, de cristal
Se-arat-un curcubeu amar.

Şi din mişcarea vocii lui curate
Destramă lumea cu secrete adevărate,
Iar din lucirea jocurilor sale
El colorează melodii ireale.

Iar când al său zmeu, ca un vuiet de ceaţă
Taie cerul şi-l colorează cu dulceaţă,
Lumea stă şi priveşte, blazată şi mirată
Cum de un mic curcubeu le colorează viaţa, toată.

        Prea mult exces de imaginaţie şi prea puţină prozodie? Cine ştie =)) Oricum, de când eram mică scriam şi măzgăleam tot felul de caiete, dar ăsta pe care-l am în faţă cred că e cel mai plin de amintiri. And here we go, de la început :


  
"Your deadly poison drowned me, Your endless thirst killed me"
"Bittersweet"
"Viaţa îţi va da viaţă"
"Would he mind if I'll kill him?"
"Here I am. Left in silence."
"Normal Is How You Will Never Feel"
"Today I Will Forget What You Didn't Say Yesterday"
"Don't try to make your vines darker; they're already filled with hate"
"Puteam să aleg visul, dar eu am ales realul"
"Standing in this awful Darkness. How could I care less?"
"He kissed her. And I saw them."
"Loving my Romeo, that one of a Hell Butler"
"He loves me and his cigarette. No, he only loves the somky one."
"Tu eşti învechit şi expirat, iar glumele tale îmi ies pe gât"
"Shit! It ain't a epic fail, you know..."
"The Cookie Monster"
"I am you. You ain't me. Together. We make a perfect no thing"
"I know my name when you're not shouting it Out Loud"
"Fragilitatea; Din Mocirlă Căreia Aur Am Băut"
"Believe it?"




Câte rânduri de căşti am avut...?

Această postare este un tribut către zecile mele de bucăţi de realitate distruse de sunetul asurzitor al foşnetului vieţii. Pentru în doi ani mi-am epuizat căştile.
[Am înnebunit deja? Kyah!]

Nu te-ai prins, nu? Atunci urmează-mi exemplul şi fugi şi bagă-ţi capul în zăpadă. Rareori nu funcţionează.

Owl City - Vanilla twilight


I was like "What?!"

A venit vacanţa?! Deja. Yeeyy...?

            Să admit că am pierdut mulţi prieteni? Să admit... Totuşi, e aşa bine acasă cu visele tale, dar e varză când îţi rozi unghile şi-ţi dai seama că n-ai cum să împlineşti visele alea ciudate. Mai bine zis, n-ai cu cine. God knows, ce să fac eu dacă e lumea plină de proşti consumişti şi neserioşi iar abilităţile mele sociale sunt la pământ?! Mi-e dor de puştu'...=)).
            Am fost să-mi iau buletinul. Nu-mi pasă cum am ieşit în poză, oricum Sara o să zică că's drăguţă, Andru o să facă mişto, Kata o să zică "zât" şi restu' au să mă enerveze. [ce dracu' am, am devenit complexată?! cine e de acord să mă duc afară şi să mă bag cu capu' în zăpadă?]. Nu-mi vine să cred că Teodora [clasa de la celălalt punct cardinal adică'] se uită la Naruto; Ioana e fan Shaman King, iar mine în clasă nu ştie lumea ce-i aia manga. D'aia am, tras de Kata să meargă la Nijikon şi n-am avut nici o şansă...:-". Sunt enervată. Profa de română mi-a făcut observaţie că de ce n-am scris mai mult la portofoliu, să iau exemplu de la cutăreştile [două fiţoase expirate rău, care o să moară între cărţi. Kyah!]. Urăsc când lumea pune accent pe cantitate, mai ales profesorii. Şi la română hai, că totuşi nu's la pământ. Dah asta e, eşti mai prost dacă nu faci o fişă de autor în plus. Kyahh?
            E bine că nu mai ninge. Zăpada îmi dă greţuri, mai ales când nu se mai termină şi trebuie să mă târăsc afară. Vacanţa asta sper să-mi revin [se pune că am făcut curat, spălat vase şi aranjat în bucătărie :))?]. Am observat că atunci când fac curat mă liniştesc [d'aia zicea mama c-ar trebui să-mi consum furia de burete şi farfurie =)))]. Etcc.

            Anyway, mi-e dor de puştu' şi mâine am să mă scol devreme doar ca să-l mai văd. Cine m-ar înţelege?
Hapiness >.<

miercuri, 26 ianuarie 2011

Adiolarevedere şi nu Farewellgoodbye

În timp ce râdeam, ei fumau pentru ca apoi să arunce cu bulgări în noi.
Noi râdem şi aruncăm cu gheaţă. "Da' nu mai fuma în capu' meu!"
I like where I am, with my none and no thing friends

         Multe figuri meclăite, o grămadă de ţărani + a bunch of fetiţe de Bucureşti care merg cu colanţi pe stradă la -7 grade = POLITEHNICA. Sau cel puţin studenţii care se găsesc prin cămine. E mortalo-disgraţios ce găseşti p'aci. D'aia îmi place mie vara, când nici un ţăran sau fetiţă fiţoasă nu se mai perindă prin faţa mea. Mai bine 20 de bulgări, sincer. Deci, dacă ţi se pare mişto locul, mai gândeşte-te; cel puţin nouă luni pe an, cât timp găseşti studenţi. Nu zic că n-ar fi şi oameni destupaţi sau găşti cool, dah unde dreq sunt?!
         La şcoală...nu se mai fac ore. Stăm degeaba, urlăm, dăm cu bulgări pe ferestre, eventual ne aşezăm frumos pe scările din hol şi duşi suntem. Am vorbit şi cu fetele de la cealaltă clasă [că deşteptele de la mine din clasă n-a trecut nici una...d'aia zicea Ioana că's cea mai tare ^___^] şi nici unda dintre noi n'a trecut mai departe de faza pe sector. Bummer...>.<. Oricum, a fost mişto că am apucat să mai văd un liceu, Jean Monnet. Oricum, e hell departe de mine şi nici nu e prea interesant. Am sentimentu' că am mai dat o olimpiadă acolo, dah sunt sigură că nu. Deci e ceva comun, ascuns undeva la mama naibii. Că tot veni vorba, mă gândeam la ce liceu să dau...Ioana zice că-i place Sava, dah pentru mine tot la mama naibii e. Sara şi Andru' dau la Iorga, dah...nu mă tentează. Poate la Eminescu, dah am o prietenă acolo într-a 9a şi zice că profii's varză expirată. La Lazăr vreau, dah dreaq...acolo au la tonă clase de mate-info [nu'i înţeleg pe ăia care dau la mate-info, că ştiu fooarte puţine persoane cărora să le placă matematica]. Ziceam la Iulia Haşdeu, că acolo 5 clase de filologie şi au şi bilingv. Ş.a.m.d. Licee ar fi muulte, dah mi-e ciudă că n-am nici unu' mai aproape.
         În rest, am descoperit un paradox : la mine în clasă n-am nici un "fan" adevărat anime, pe când la cealtă clasă, pusese profa de rom filmul "Baltagul" şi fetele vorbeau despre Naruto. Buuummerfied "____"


Happiness >.<

duminică, 23 ianuarie 2011

Insomnie

Nu, n-am insomnie. Ăsta a fost titlul compunerii mele imaginative de la olimpiadă la română. Asta ca să încep frumos.

       Am zis că nu mai scriu pe blog ca să-mi fac portofoliul. N-am scris o iotă şi mâine trebuie să-l dau. O să-i omor pe ai mei şi o să stau să-l scriu până târziu. Sau, eventual, nu mă duc mâine. Sau îi mint că mâine nu se face şcoală, că e ziua Unirii. Sau orice altceva. 
      Mi s-a întâmplat ceva semnificativ care nu merită menţionat. Urăsc însă când alţii observă că mi s-a schimbat aspectul înainte să observ eu. Bummerfied "___". N-am mai văzut Naruto Shippuden. Am ajuns la episodul 70 şi ceva şi în vacanţă cred că văd cel puţin până la 150. X_x.
      Am cunoscut un puştan tare drăguţ. Şi are doar doişpe ani, dah ştie mai multe decât mine. Ştie să cânte la pian...kyah. Oricum, eu mă apuc de canto [de când zic eu că mă apuc de canto?! kyaah...]. Şi Remus, alt tip prea tare [dacă era omu' ăsta nu ştiam ce-i aia hardcore], cu care o să încep eu muzicuţa, zice că dacă vreau pot să fac orice, no matter the age. Şi aşa e, dah ce cretin mă învaţă pe mine pian la 14 ani. Thoamne, ăştia zici că nici nu mai vor bani.
     În vacanţa asta am de gând să ies. Ce proastă am fost că nu i-am puştanului id-u' de mess. Cică, vezi doamne, îi place Justin Bieber. Şi e săracu complexat că fetele din jurul lui sunt prea exagerate [rimel la clasa a 5a? Mie personal nici nu-mi place, şi mă laud cu asta]. Să vezi ce-i scot eu gărgăunii din cap. A fost tare, îi zic eu relaxată şi total liniştită că eu îl urăsc pe Justin Bieber. Mi-e dor, God knows of what. 
     Şi altele, dar n-am idei. Mi-e ciudă că n-am textul ăla cu insomnia de la olimpiadă să-l scriu.


Hapinesss >.<

miercuri, 19 ianuarie 2011

Pumkin Scream

           

La info, duh. Amo gramada de chestii de facut pentru portofoliu la romana si nu mai am timp nici sa-mi vad capul. Am citit "Baltagul" in...2 zile, recdord, plus c-am facut si fisa de lectura. Duminica ma duc la olimpiada la romana. 
            La scoala se rade, se chicoteste si se urla. Se mai asculta ultimii ramasi fara note si restul clasei se amuza si face misto. Sase ore pe zi, yeeah. Ador perioada asta in care stam cu burta pe carte la propriu. Am de gand sa ma omor cu The Sims 2. Am luat si extensiile, dah nu mi-au mers si mi-au si sters tot ce jucasem. Bummerfied. ^_^
            So, singurul lucru semnificativ e ca m-am certat cu Malina. Nu vrea sa ma ierte si-o inteleg. Asta se intampla cand am draaci. Se uitau astia de la scoala azi stramb cand a tipat un pic. Zici ca-s sepirati de bombe toti cand ma aud. Hi-hi.

http://jeftoon01.deviantart.com/gallery/11344500


duminică, 16 ianuarie 2011

Dacă aş muri...

Dacă eram o lună, aş fi fost: Decembrie
Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost: Luni
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost: Seara
Dacă eram un animal marin, aş fi fost: Pisică de mare
Dacă eram o direcţie, aş fi fost: Vest
Dacă eram o virtute, aş fi fost:
Sinceritatea
Dacă eram o personalitate istorica, as fi fost: Maria de Medici...cred >.<
Daca eram o planetă, aş fi fost: Pluto
Dacă eram un lichid, aş fi fost:
Ceva ce arde...
Dacă eram o piatra, aş fi fost: Topaz
Dacă eram o pasăre, aş fi fost: Colibri
Dacă eram o plantă, aş fi fost:
Cactus
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost:
Ninsoare
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost:
Pian
Dacă eram o emoţie, aş fi fost:
Frica
Dacă eram un sunet, aş fi fost:
Zgomotul
Dacă eram un element, aş fi fost:
Vântul
Dacă eram un cântec aş fi fost :
Evanescence - The Last Song I'm Wasting On You
Dacă eram un serial, aş fi fost:
Ăla la care nu te uiţi fiindcă te plictiseşte din cauza suspansului
Dacă eram o carte, aş fi fost:
O carte nescrisă
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost:
Sayuuki nu'i de ajuns?! Sau Zero din Vampire Knight
Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: Ceva atât de dulce încât ţi se face rău
Dacă eram un gust, aş fi fost:
De otravă
Dacă eram o aromă, aş fi fost:
De aer
Dacă eram o culoare, aş fi fost: Negru
Dacă eram un material, aş fi fost: Mătase
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost:
Death
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost:
Gâtul Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost:
Indiferenţa
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: Muzica sau Româna
Dacă eram un personaj din desene animate : Doamna Ceainic din Frumoasa şi Bestia
Dacă eram o formă, aş fi fost: Hexagon
Dacă eram un număr, aş fi fost: 19
Dacă eram o maşină, aş fi fost: Aia care te lasă în pană când ţi-e lumea mai dragă
Dacă eram o haină, aş fi fost: Mănuşi...?

Temă

         Deci simplu şi fără alte chestii, asta e tema mea la română. Asta se întâmplă când îmi fac tema cu Naruto în cap. Şi cineva zicea nuştu' ce despre mine uitându-se la Naruto...Mi-e ciudă de atâta ipocrizie.

          Este scris în stele că sfârşitul este mereu un nou început. Întotdeauna am încercat să înţeleg ce este misterul care mă înconjoară. Tot acest magnific al nopţii pare că vrea să ameţească lumea cu lumina sa fadă.
          Îmi place să cred că nimic nu mai poate fi extraordinar. Tot ceea ce merita efort şi dedicare s-a dus. Visele, dorinţele şi amintirile devin ceea ce nimeni nu şi-ar fi imaginat. Curcubeul colorat şi vesel pe care-l vedeam cu ochi de copil a devenit ca un zid rece şi străveziu.
          Se ştie că viaţa e ca o minge de bowling. Loveşte puternic viitorul obiectiv, dar depinde numai şi numai de cel care o aruncă să stabilească un obiectiv adevărat şi favorabil viitorului. Jocul pare ca confruntare cu nu poate fi înlăturată iar ideea de "viitor" ia forma unei lovituri pe care viaţa ţi-o poate întoarce.
          Trebuie să-mi amintesc acea zi de decembrie.Dar totuşi, întrebarea este dacă voi reuşi vreodată. Nu cred. Acum înţeleg totuşi de ce acele zile gri şi monotone sunt perfecte pentru a savura o stare sadică de melancolie.
          Îmi doresc să nu părăsesc niciodată acel loc. Recunosc că în multe vise acel loc înseamnă că am găsit mult dorita, dar scurta eliberare. Aş vrea să pot zbura sus, să nu părăsesc niciodată acel albastru. Dacă aş cădea de acolo, nu mi-ar fii frică.


Şi ca o lovitură ironică, toată chestia asta seamănă mult prea bine cu săptămâna care tocmai a trecut.

vineri, 14 ianuarie 2011

Rainbow Killăr

      The rabbit I pulled out of my hat just pulled a rainbow out of his hat. Touché.

 
      E minunat ce poate face strada prăfuită cu tine. Dacă am să fug vreodată de acasă, n-am să mor chiar din prima. Mă plictiseşte rutina din casă, în fiecare seară. Oricum, asta a fost prima ceartă cu ai mei când am plecat de acasă. Şi mai mult am plecat ca să o sperii pe mama, care e bombardată de idei ciudate. Sunt un copil incredibil, o zice mama mereu.
     Strada. Locul unde se întâmplă toate minunăţiile din lume. Niciodată nu mi-a fost frică. Când sunt depresivă, fug toţi de mine ca de furtună. Şi dacă nu fug singuri, îi fac eu să fugă. Se face cald afară. Visez la primăvară, dar ştiu că n-are cum să vină. Suntem abia în ianuarie. Zăpada albă s-a dus. Mocirlă, noroiul acela jegos de pe străzi parcă reflectă atitudinea oamenilor. Cum zice Arghezi : "Din mocirla cărui aur am băut". Am tocit la română semestrul ăsta de mi-a venit boala.
     Skittles. Ador chestiile astea. Sunt pur şi simplu geniale. Îmi aduc aminte de Cătălina...bleaah, groaznică amintire >:P. Touché.

 

Happiness >.<

Graţie

Tot ce ţi se întâmplă te loveşte. Tot.

         I wanted to believe that when I cry, I tear down my weaknesses.
         I wanted to believe that when I'm filled with anger, my anger will give me power.
         I wanted to believe that when I fill like a bird in a cage, my deliverance will be the rainy street.

   De ce trebuie să urlu până mă dor plămânii doar ca să constat cât de surdă e lumea?..!
   De ce trebuie să fiu legată şi forţată să fac doar ce mi se spune?
   De ce am ajuns să cred că e mai bine fără vise, fără idealuri şi fără dorinţe, pentru că mereu e cineva acolo care să-mi spună că n-am putut, nu pot şi nu voi putea să împlinesc ce vreau?!
   De ce există prostie?
   M-am săturat. M-am săturat ca prostia altora să mă împingă în jos. M-am săturat să mă molipsesc cu prostia altora. M-am săturat să mi arunce priviri dispreţuitoare, priviri ale unor oameni pe care nu-i dispreţuiesc. M-am săturat să fiu înconjurată de prostie. Mă face să devin criminală.
   De ce trebuie mereu să existe un loc, acel loc, care să facă totul praf, scrum şi cenuşă?!
   De ce trebuie să fiu legată de acel loc, deşi îl urăsc?!
   De ce mi se reproşează că aparţin acelui loc?!
   De ce nu pot să scap niciodată de toată nebunia din lume?!
   De ce dracului sunt atâţia care n-au făcut nimic bun, n-au învăţat nimic şi nu ştiu nimic şi au de toate?!


Ajunge.
Gata.
STOP!
Ştiu că mă iubeşti.
Eu nu te iubesc.

miercuri, 12 ianuarie 2011

Underground


           Mi-am dat seama că n-am deloc timp să fac, să văd şi să citesc tot ce-mi propun. Iar acum am un chef nebun să vorbesc despre filme. N-am văzut Twilight şi mă foarte laud cu asta. Am văzut în schimb Vampire Knight şi încă mai citesc manga. N-am văzut Avatar şi nici nu vreau. Îmi ajunge Naruto cu minunile lui. Abia dacă am văzut Harry Potter, iar filmul îmi place în primul rând pentru că actorii nu sunt americani, sunt englezi. Ador Anglia. America e doar o amestecătură de puritani, negri şi toate chestiile pământului. Etc.

           Am văzut The Nightmare Before Christmas şi mi se pare genial. Tot ce e Disney e genial, cred că până şi vechiul Mickey Mouse îmi place încă. Îmi amintesc că prima dată când am fost la cinematograf am fost să văd Mickey Mouse, cu tata. Desenele alea antice, vechi, în alb-negru şi mute au fost cele mai geniale desene pe care le-am văzut vreodată. Dar deh, copilăria s-a cam dus. Aş vrea să văd noul Alice în Wonderland. De când cu Heart no Kuni no Alice, mă fascinează cam tot ce ţine de Wonderland. Cineva-mi zicea odată că s-a plictisit de vampiri, că peste tot se aude numai de "Tuailait". Asta acum vreo 9 luni parcă; atunci terminasem de ceva timp de văzut Vampire Knight. Nu ştiu de ce, dar am impresia că tot ce văd nou : vampiri, vârcolaci, wonderland, absolut totul sunt idei din anime-uri. Because anime is awesome, that's it.

           În fine, nuştu' de ce, dar nu-mi place [până acum] noul album Avril Lavigne. Avril în sine e super tare, dar piesa aia trasă de păr ["What The Hell" e un titlu atâât de neinspirat] nu-mi place deloc. Tot Sonata Arctica e mai originală [cred că mă apuc de "Unia" înainte de "We Are The Fallen" =))]. Şi ah, mâine mă duc să-mi fac buletinul, deci abia aştept. E ca şi cum ai combina dulce cu picant. 



Happiness, că am cam uitat de ea. >.<

Penalo-penibilă

Nu mă refer la zilele astea. Nu, mă refer nici la tine.
I know I love string quartets.

         Am să citez doar două chestii importante, mi-e somn şi mă ascultă mâine la fizică. Math ain't holy crap, it's just shit. La şcoală a fost tormentare prea puţină. Oricum, faza tare a fost când, la ora de mate, Fumătoru' a cerut-o pe Kata în căsătorie. Se scoală tipu' în picioare, profu' scria de zor la tablă şi el urlă ca nebunu' "Domn' profesor! Am un anunţ important de făcut!". Profu' se întoarce, Fumătoru' se pune într-un genunchi şi zice, în timp ce în mână învârtea trei inele de metal, legate între ele : "Raluca, vrei să fii soţia mea?!". Kata, entuziasmată în nebunia ei, zice un "DA!!!" hotărât şi ascuţit şi-l ia p'ăla în brate. Inclusiv profu' a vrut să râdă. Astfel că, acum Kata are pe cap un soţ infidel şi pe care nu'l iubeşte deloc. Dar nici că l'ar lăsa, doar a cerut-o aşa de frumos. =]]

         Cât despre ziua de azi...Azi am ieşit cu Malina şi am avut momente eepice. Când am intrat în parc mi-a dat datoria pe care o avea la mine. Şi de la chestia aia ni s-au tras multe. Am râs, am povestit şi ea m-a strufocat cu istoria părului ei proaspăt vopsit în...roşu. Iar când am vrut să mergem până la magazin, să mai combinăm dulce cu picant, am vrut să scot banii. Şi astfel mi-am dat seama că...îi aruncasem la gunoi! Thoaamne, cât de visătoare, tâmpită, zulă sau cum oi fi eu să fiu ca să arunc banii la gunoi, împreună cu nuştu' ce hârtii inuile de prin buzunarele mele. Nici nu vreau să-mi imaginez mutra [Malina zicea că păream fără nici un stres, eu care defapt mă gândeam în ce coş îi aruncasem] pe care am făcut-o când mi-am dat seama. În sfârşit, cu o graţioasă călătorie prin coşul de gunoi am găsit din prima banii şi am râs şi am urlat, să ştie tot locul c'am făcut şi p'asta. Eh, nici chiaar aşa :-".

         Zilele astea am avut parte de chestii frustrante, de râsete atâât de frustrante şi de persoane care se molipsesc între ele cu frustrare. Şi tu ce dracu' faci mutra aia de frustrat?!

marți, 11 ianuarie 2011

WE ARE THE FALLEN

Asta fiindcă avea Radu un tricou cu "The Beatles" şi eu unul cu "The Rolling Stones".
Şi acum: I Know I Killed The Beatles and He Knows He Killed The Rolling Stones. Like magic.

     Am auzit de noul album al lui Avril Lavigne. Am ascultat noul ei single. Şi mă laud că nu mi-a plăcut.
     Şi acum să vorbim de true music. True music? Never seen that...>:P

     Am luat de pe net albumul Tear The World Down, de We Are The Fallen. Am ascultat două melodii, dar am să-l ascult. Mi-e lene să descriu formaţia. Cică.
     We Are The Fallen. Americani, Hard Rock. Cică -__". Omul de bază, Ben Moody. Un blond care a părăsit-o pe Amy Lee pentru că ea nu-l iubea. Cică =)). Hai să-mi revin odată şi să fac o dată lecţia asta a dracu': We Are The Fallen este o formaţie de rock destul de nouă, primul album l-au avut în mai 2010; alcătuită din vechi membrii ai Evanescence [Evanescence, prima lor melodie am auzit-o la 10 ani şi ultima lor melodie...ieri] şi o tipă venită de pe la American Idol, tipă care mi se pare cam dubioasă. Am ceva cu ei. Vuie netu' că cică ăştia copie Evanescence, Deh, dacă Evanescence a avut la bază pe blond, iar acum blondu' şi-a făcut altă formaţie, era cam inevitabil să nu sune cam la fel, nu? Blonzii ăştia...niciodată nu fac combinaţii şi alegeri bune. Exemplu : prostu' de Adi se face că doarme cu Kata în spatele lui şi Kata deja s-a căsătorit cu fumătoru'. E o fază epică de pe la şcoală pe care am s-o descos mâine, că tot ies cu Malina. Cică...>:) N-ai înţeles nimic? Mai citeşte odată. Tot n-ai înţeles?! Nici nu trebuie.



      Deci, ascult We Are The Fallen. Sunt buni, nu foarte originali, nu foarte comerciali, n-au muzică să te facă să plângi, deci sunt ok. They can't beat metal, though. 

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Am prins un şoarece

         Aş vrea să pot minţi şi să nu mă laud cu asta. Chiar am prins şoarecele din bucătărie, pentru ca apoi mama să-l scape, în curte din fericire. Waaii, cât am să înjur şoarecele ăla. Şi vorbesc foarte serios. De'aia ziceam că ar fi deştept să facem rost de o mâţă. WTF, am I talking about the mouse in my kitchen, the mouse that I shouldn't talk about?! Eh, uite că am aflat că şoarecii seamănă foarte mult cu lume de afară : jegoasă şi încăpăţânată.
But hell yeah, I'm still bummerfied >.<.
         De ce trebuia să citesc un comentariu undeva ca să-mi dau seama că nu numai persoanei care a comentat preferă numele de Radu, Mircea şi Vlad? Ştiam că's obsesivă şi că îmi place să mă întorc în trecutul ăla care ar trebui să fie inexistent  [no dreaming guys, ăştia 14 ani de viaţă ai mei n-au fost telenovelă]. Vorbeam cu Malina pe mess şi mă plângeam cât de plictisitor este peisajul mocirlit de iarnă. Nici măcar n-am făcut petrecere de ziua mea. Dacă când fac 16 ani nu fac petrecere, serios că mă simt mândră toată viaţa.
         Acum că am net adevărat [never ever să vă luaţi net de la orange, it suuucks >:P], m-am apucat de Naruto Shippuden [aşa-i n-am văzut până săptămâna trecută nici nu episod, deşi I'm a Naruto fan, though şi mă lauud cu asta]. So, Naruto Shippuden...mama se tot miră de ce râd ca nebuna sau de ce îi spun că o iubesc mereu când mă uit la Naruto [nah c-am zis-o şi p'asta]. Îmi place, dah mă enervează că personajele nu s-au schimbat psihic deloc : la fel de imaturi, lăudăroşi, nedezgheţaţi şi, hai să recunoaştem, sexy [Sasuke a fost mereu o bunăciune de monstruleţ =))]. Am dat gata cinzeci de episoade într-o săptămână.
         Youtube. Youtube?! Nerd-off. Pe youtube mă holbez la tot felul de chestii, again. Oricum, the only thing that caught-up my attention is charlieissocoollike, a.k.a Charlie McDonnell. Tipul e genial, zici că-i un amalgam al tuturor băieţilor pe care i-am cunoscut [the perfecut guy?! bleeahh...]. Şi ca să închei altă all-random postare [era să zic video =))], îmi amintesc mie că trebuie să-mi fac odatăă buletinul. I know.

vineri, 7 ianuarie 2011

A little bit of rain




SUNT: Alaturi de cine nu trebuie. Sunt rea, ipocrita si enervata. Ma simt ca un cur, simplu. Si totusi sunt multumita de ceea ce sunt, desi au inceput sa ma usture ochii de atatea lacrimi de rautate. It's despair. 
AS VREA: Sa schimb ziua de ieri. As vrea sa nu se mai arunce cu nimic in mine, chiar si nimicul doare.
PASTREZ: Amintiri. Tone de amintiri inutile, care uneori ma fac sa rad de cat de proasta am fost. Si mai pastrez acel jurnal albastru, care trebuia de mult ars.
MI-AS FI DORIT: Sa tac atunci cand nebunia din mine urla. Mi-as fi dorit sa taca si ceilalti, in loc sa ma omoare cu ipocrizia lor. They know I hate them trough my love.
NU IMI PLACE: Vocea lui. E atat de strident uneori, incat ma doare capul mumai cand il aud. Si nu-mi place deloc cand ma simt incoltita in coltul acel lugubrucare miroase a tutun.
MA TEM: De soarecele din bucatarie. Ce bine ca l-am prins azi >:). In rest, de absolut si total nimic. Suffering changes people. 
AUD: Cretinism? As vrea eu. Aud sunetul simplu al linistii dominate de cateva voci din laboratorul de info. Bummerfied
IMI PARE RAU: Ca nu pot fi un killer mai bun. Ca nu pot sa-i ascult pe ceilalti decat atunci cand am eu chef. Ca n-am facut pian cand eram mica. Si nu-mi pare rau ca urasc uneori rozul. Rozul, nu Roxul.
IMI PLACE: Senzatia de moaarte. Decateori vad vreo prapastie, imi amintesc de cineva. Spunea ca o sa ma arunce de pe luna inainte sa-l killaresc.
NU SUNT: Ipocrita. Doar ma simt ipocrita, dar nu sunt. Never. Nu sunt...draguta, sociabila, enervata sau in orice alt fel. Sunt doar eu, in narcisismul meu.
DANSEZ: In ploaie poate. In ploaie alerg, cant si ma simt minunat. Iar atunci cand ma manifest pe ritmul muzicii [metal, de obicei], ceea ce fac nu cred ca se poate numi dans. In ritmul asta, o sa-mi sparg oglinda someday.
CANT: Cant? Caant, forevermoore! Tocmai d-aia mi-e ciuda ca n-am facut pian, ca sa pot sa cant. Cant atunci cand traiesc.
NICIODATA: N-am sa ma opresc din cantat. Nah, acuma m-am fixat pe o singura si exagerata idee.
RAR: Mi se spune sa continuu sa vorbesc.
PLANG: Pana ma ustura ochii si fac febra. Plang exagerat de mutl atunci cand ma pornesti. Plang pentru ca nu mai vreau.
SUNT CONFUZA: Ma intreb de ce cana aruncata catre mine aseara nu s-a spart...in capul meu. Am avut noroc, nu toti stim sa aruncam.
AM NEVOIE: De o REDOZARE. Si de un somn, de o onoua febra eventual. Am nevoie de mai putina ipocrizie.
AR TREBUI: Sa tac? Acum ca am inceput sa ma plimb pe taste, de ce sa nu ajuns la destinatie?
AS PUTEA: Sa plec. Si defapt, chiar am sa plec. Mi-e dor de sicriele mele roox.

marți, 4 ianuarie 2011

Skulls

Nici mie nu-mi vine să cred ce melodie ascult, sincer.

         Azi am fost la shopping şi aş putea spune că am pierdut ziua degeaba. Mi-am luat totuşi o pereche de skate-ări destul de interesanţi, nu exagerat de mari [să nu zică Kata că mă iau după ea] şi albi cu dark skulls. A zis profu' că poate mai facem o excursie la cabană în ianuarie şi eu deja mă gândesc la bagaje. Şi abia aştept să merg la şcoală mâine, mi-e dor...frate, mi-e dor de prostia din pauze. Şi vreau să văd ce am făcut la olimpiadă la română...dacă nu trec pe sector îmi dau în cap. Măcar atât...
         Mă tot întreb oare ce e aia spectrografie...mă tot freca Alex cu ea în excursie. Oamenii ăia au fost aproape geniali.

         
«Decembrie. Frigul de afară şi zăpada care-ţi pică în ochi face starea aia de ură şi amărăciune aşa de propice de savurat. Ador coridorul distrus al vieţii prin care trec în fiecare zi. I know you love me.»

luni, 3 ianuarie 2011

Sex on Fire

            Deschid ochii şi mă uit…jos. De ce dracu’ mă sperii?

King Of Leon - Sex on Fire
   
Când cineva doarme sub tine, ascultă şi muzică sub tine.


            Prima noapte a fost de…coşmar. Prima noapte din excursie, zic. E genial şi cretin în acelaşi timp [şi nu mă refer încă la Alex] cum poţi să te adaptezi în două nopţi şi trei urcări. Urcări sus, foarte sus.
            Am fost la munte, la Cabana Diham. Am urcat pe ninsoare în jur de trei ore şi în total cred că am mers patru ore jumătate. No problemo, am ajuns printre primii, eu şi cu o fată, Ana. Am dormit într-o cameră cu patru paturi suprapuse, deci am fost opt fete. No profi la noi în cameră. Ce a fost prea funneh a fost că am dormit sus. Şi că mă dădeam jos din pat sărind direct de covorul scămoşat. Cabana n-a fost prea strălucită, dar nici n-a fost nevoie. Băieţii, bummerfied, au dormit cu profu’ şi au avut parte de chestii destul de nasoale. Se înfundase wc-ul la băieţi şi a fost nevoie de instalator. Când Ana a îndrăznit să intre în baia băieţilor, a ieşit cu tot cu clanţă în mână.
Fetele, destul de ok, cu excepţia a vreo două pitzi [cum să urci pe munte în colanţi?! wtf…]. Am avut inclusiv o gimnastă în grup, Adi, care în ultima seară ne-a şi făcut o demostraţie; s-a ajuns la un element numit „free illusion”, de la care a ieşit următoarea expresie : „uite dinţii, nu e dinţii” =]] Am întâlnit inclusiv o fată cu care am trăncănit despre anime-uri şi japoneză şi aşa am mai aflat cine era încă un tip cu „free hugs” de la Nijikon. Cred că până la Otaku am să ştiu toţi hugs’maniacii din Nijikon :>.
Şi au mai fost faze, dar mi-e destul de lene să-mi amintesc. Oricum, acum ştiu sigur că vreau să mor de undeva de sus. Ah, şi mi s-a dat apelativul de ’emokidă’.

WTF, still Happiness ??
>.<

Firework

           De ce când ajung acasă după trei zile de dormit la 2 metri de pământ mama îmi zice că are o surpriză pentru mine? Şi nu era Moş Crăciun again…

            Am sesizat că sunt incurabilă. Cu sau fără net tot îmi irosesc timpul pe all sort of shit, numai’ să nu fac teme sau ce zice mama. A început să zică că sunt beată de câte ori o enervez. Nici măcar nu mă omor. Doar omor.
            So, îţi pasă că m-am întors? Ţie, cred că da. M-ai întrebat acum o mie de ani dacă vreau să fiu soţia ta. Dacă ajungi să citeşti asta, răspunsul e ’Da.’, dragă fată. Şi eu te ador. Parcă vroiai neon roz la sicriu? Nici nu mai ştiu, m-a înnebunit lumea cu d’astea.
            Fără mess e aşaaa de liniştit. Fără manga am ajuns să citesc fiecare serie din nou. Fără muzică mi-am puricat calculatorul şi am găsit ceva mai bun : Nickelback. Fără filme am stagnat : azi, pe drum către Revelion am văzut ’The Nightmare Before Christmas’.
            „No, Katy, I don’t feel like a plastic bag.”


Happiness >.<

P.S.: Am trecut în 2011? I don't give a shit. It's just a new date, don't care what number bring meh.
P.S.S.: M-am apucat de nişte chestii. Nimic interesant, pentru... Ah, şi mi-e ciudă de mor că n-am făcut pian de mică. E posibil să fii prea mare pentru ceva nou? Shiiiiiiiit.

It AIN'T for you!
 
back to top