Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 11 decembrie 2011

Nu mai plânge. E vina ta.


Plâng. Şi nu pot să mă opresc.
Mă uit la pereţii goi şi îmi vine şi mai tare să plâng.
Îmi dau seama că sunt singură din nou.
Nu că vreodată aş fi avut pe cineva.

Îmi pare foarte rău. Îmi pare mult prea rău.



Singing is deceiving, Dreaming is believing.
Pe bune?

5 comentarii:

  1. it's okay not to be okay , ţi-o spun eu care o venerez pe femeia aia.

    Oricât de mult mi-aş dori să îţi spun să te opreşti din plâns, viaţa-i frumoasă şi roz , mai ales atunci când ne-o conturăm noi , m-aş transforma într-o ipocrită demnă de dispreţ. Şi eu plâng,mult. Poate prea mult pentru cât merit. Şi ştii şi tu că e o fază de moment, că nu eşti singură şi că doar faptul că trăieşti te face să fii specială. Ai avut mereu pe cineva, mai bun sau mai rău.
    Eu plâng, tu plângi. Ce-ar fi s-o facem împreună? Mi-e dor de mare.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...sau,nu plange nimeni?!
    Motive,aveti cat...?nu conteaza,voi va simtiti ofensate cand intreaba cineva varsta,ma rog,trecem,de ce sa disperi,nu zic sa nu plangi,toti plangem,dar nu trebuie sa ne ducem in gaura aia neagra din capul pieptului sau in coltul ala intunecat din mintea noastra!

    De ce trebuie sa fim slabi in astfel de momente,de ce trebuie sa plangi pentru un baiat(o fata,fiecare cu a sa buba)cand tu te oferi intru-totul si el nici pe jumatate,de ce trebuie sa versi lacrimi cand ar trebuii sa imparti zambete?...Pe bune,de ce?
    Nu am o revelatie de Hollywood,dar chiar asa e,ma jur ca suntem persoane asemanatoare doar la distante mari sau mici,la discrepante de varsta,mari sau mici sau doar ne asemanam in niste chestii,mari sau mici.

    Am toata puterea si tot dreptul sa iti zic ca nu e bine sa te consumi,nu zic sa nu plangi,zic sa plangi pentru ceva ca lumea?!
    Nu vreau sa incep o poveste care incepe cu mine,dar sunt nevoit sa iti dau un exemplu ca sa vezi chestii asemanatoare.

    Eu nu am fost prea vorbaret,lasam faptele sa vorbeasca,cand am iubit prima oara,am iubit de am stat 3 ani si jumatate,si chiar am facut totul...bai dar chiar totul!
    Eram in stare sa imi vand telefonul(ceea ce am si facut)ca sa ii iau ei cadou de ziua sa,(nu ca nu aveam bani,dar am vrut sa ii iau ceva scump),ca apoi la final,cand sa incep facultatea,sa fiu lasat,cu mana rupta(long story),fara prieteni(long story) si fara ea,pe care eu o ajutasem sa treaca de primele 4 luni de facultate,atunci cand ea incepuse(era mai mare ca mine cu 2 ani).

    Asa ca eram in marele Bucuresti,fara mana dreapta,fara nimic,plangeam,ma ofticam,turbasem,ma afundasem in bautura si multe altele,toti banii mei se transformasera in 1001 si una de solutii pentru fiecare problema sentimentala.

    Eram un Barney din How I Met You Mother,intrun final,am gasit pe cineva,cu care nu am putut fii iubit,dar suntem....something,si mi-a ajuns cat sa ma scoata din cercul ala vicios,sa imi revin si sa sper din nou.

    Stiu ca ti-am dat o poveste de dragoste,tu poate plangi din alte motive,dar eu pot sa iti spun sincer,ca povestea se poate aplica in mai multe ipostaze,iar morala finala: Nimeni nu merita lacrimile unui om bun,nimeni nu trebuie sa sufere pentru cineva care nu merita,nimeni...!

    Asa ca cheer up,ca altfel ma jur ca vin peste tine si iti dau o palma peste scafarlie si un ou Kinder....!(mnu stiu unde stai dar sper ca a sunat motivant:P ).

    Anonim.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Mademoiselle Mie nu mi-e dor de mare, mi-e dor de zăpadă. Vreau să ningă ca să simt că am crescut odată cu iarna.

    Vrei să plângem împreună? Eu nu mai pot. Mi-a ajuns cât am plâns. Şi, fără să mă laud, poate că ar trebui şi tu să înveţi să te plictiseşti de lacrimi la fel de repede ca mine, pentru binele tău.

    Îţi mulţumesc pentru cuvintele încurajatoare, sper că şi tu să poţi zâmbi sincer curând!

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Anonim Dacă eram mai leneşă, nu-ţi citeam comentariul kilometeric. Dar văd că ai vrut să mă încurajezi şi apreciez asta!

    Povestea ta e ceva...major faţă de problema mea. Eu doar am scris ce am simţit în acel moment. Şi, ironic, sentimentele mele ori sunt foarte puternice şi durează ani de zile, ori se alterează mult prea repede.

    Şi oul ăla Kinder chiar a fost bun, de unde ştiai că ador ciocolata?

    RăspundețiȘtergere
  5. ...cui nu ii place(ai scris pe blogg)ciocolata?!pff:D.

    iar commentul meu kilometric...are intentii bune si...lectii,e alegerea ta!
    Hi fi!:D

    RăspundețiȘtergere

 
back to top