Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Lumină la fereastră

Sau o picătură din ceva mai bun.
Până la urmă, există aşa de puţine
persoane pentru care aş vrea să mă stresez.


         Azi am avut parte de una dintre acele zile în care am simţit că merită să-ţi trăieşti viaţa. Şi totuşi, m-au lovit adineauri nişte cuvinte care mi-au tăiat tot cheful de fericire.


         Lăsând asta. Arr, e aşa greu să ignori. Tocmai discutam astăzi cu mama că marele meu defect e că, în unele situaţii, nu pot să ignor. Azi a venit Misa la mine, singura persoană pe care chiar am vrut să o văd. De dimineaţă m-am trezit cu un chef nespus de a râde, lucru care cred că mi-a prins bine toată ziua.
          Am fost de dimineaţă să iau ceva ca s-o cinstesc pe draga mea [ea a vrut junk food, de Mc' n'aveam chef, aşa că am fost să iau pizza] şi pe drum către casă m-am întâlnit cu altă dragă a mea, anume Sara. Chiar mi-a făcut plăcere s-o văd, gândindu-mă că mă voi muta la Vlahuţă şi că voi fii din nou lângă ea în fiecare zi chiar mă face să cred că viaţa e superbă.
          Apoi am fugit să mă întâlnesc cu Misaki, iar când i-am văzut chipul, cred că am zâmbit larg aşa cum zâmbesc eu când plouă. În drum sper casă, am trecut pe la magazin să ma luăm câte ceva, şi, ca de obicei, lumea se uita ciudat când ne auzea vorbind în japoneză. Am râs cum râdem noi împreună, am ţipat aşa cum ţip eu când sunt cu ea, am mâncat veşnica noastră tartă cu fructe, am împodobit bradul împreună şi am băut şampanie cu mama. Exact aşa cum credeam, mama şi Misaki seamănă prea mult şi se înţeleg prea bine (amândouă sunt zodia rac). Am purtat discuţii lungi şi pline de amintiri şi am ajuns la concluzia că în vacanţa asta trebuie să ne vedem cât mai des.
           Am dus-o înapoi acasă. Pur şi simplu pentru că mi-era dor să stăm împreună pe banca aceea şi să depănăm amintiri. 

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top