Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 19 decembrie 2011

I Believe I Can Fly.

"Ştii, noi am zburat împreună odată."
Pe naiba >__>


          Au fost puţine momente în care pot spune că am făcut lucruri pe care nu ştiam că le-am făcut. Dar când cineva îmi aruncă în faţă frumoasa replică "dar noi am mai făcut asta împreună" simt cu îmi ard creierii şi singurul lucru la care mă gândesc ar fi "de ce aş face eu asta cu tine?!". De un timp, îmi trăiesc viaţa fără ca eu să ştiu. Hai, pe bune.

          Unul dintre lucrurile obişnuite din viaţa mea a dispărut, şi parcă mi-a lăsat un gol în rutină. Cineva îmi spunea că nu suportă să fie singur, şi atunci mi-am dat seama că, oricât aş nega asta, şi eu am nevoie de cineva lângă mine. Cred că uneori mândria îmi cam înghite adevăratele sentimente, astfel că azi nu ştiu dacă despre anumite lucruri ar trebui să fiu mândră sau serioasă.
           Şi acum, când îmi amintesc de primele vorbe schimbate cu o nouă prietenă, care mi-a atras atenţia despre un lucru de care eu eram conşitentă, m-am gândit..."să rămân modestă sau să fiu mândră?". Şi am ales să fiu mândră, apoi mi-am dat seama că mai bine tăcea şi rămâneam aşa cum eram înainte, făcându-mă să par o persoană nu foarte specială, dar crezându-mă eu în sine specială. Poate că am şi eu o judecată greşită, crezând că toţi din jurul meu sunt idioţi. Dar stai, nu sunt aşa. Chiar nu.
           Când mi-am cunoscut noii colegi mi s-au părut puşti destul de normali, de care aş fi putut să mă apropii uşor şi care erau aşa cum mi-am dorit. Apoi mi-am dat seama că mi-am dorit ceva greşit. Întotdeauna, în şirul ideilor pe care numai mintea mea le ştie, am acordat o şansă situaţiei să se dezvolte şi nu am prejudecat pe nimeni. Dar acum sunt toţi idioţi. Cum zicea Meda, într-o glumă trecătoare a ei, : "toţi sunt proşti şi eu sunt genială". E dur, dar destul de...adevărat, ce să mai ocolesc.
           Am rămas cam mirată când Meda mi-a zis azi că Ion [tipul din clasa noastră care a luat Mister Popularitate la balul bobocilor la care nu m-am chinuit să merg] poate să cânte. Şi chiar cântă bine. În viaţa mea n-am întâlnit un tip care poate să cânte cât de cât bine, având în vedere că eu sunt un "geniu când vine vorba de cântat" [ceva cam de genu a spus Meda, nu eu]
           Şi în sfârşit, la şcoală deja se simte sfârşitul de semsestru. Abia aştept vacanţa, am de gând să ies afară ce n-am ieşit toată vara. Hhhm. Plus, nu ştiu dacă am precizat, dar Misaki mi-a făcut cadou un breloc genial cu trei iepuraşi [care, ironic, amândorura ne aminteau de Junjou Romantica]. Sincer, nu e deloc genul meu de bijuterie, dar trebuie să spun că Misa-chan chiar l-a nimerit. Şi astfel, i-am scos inelul acela mare pe care se pun cheile şi l-am pus pe un lanţ de metal, apoi l-am aninat frumos la gâtul meu şi l-am purtat la şcoală. Şi chiar mi-a dat un strop de încredere. Mă întreb dacă schimbarea pe care mi-o doresc se va împlini? Cine ştie :)).

"Hai să zburăm împreună" i-a spus, apoi şi-a deschis larg aripile negre şi la luat în braţele ei subţiri, apoi s-a înălţat uşor, ajungând deasupra norilor. Observându-i privirea fascinată, un sentiment cald i-a trecut prin inimă şi, fără să-şi dea seama, în acel moment şi-a dorit să fie pentru totdeauna cu el. Ar fi trebuit ca de acolo de sus să-l arunce, aşa cum jurase odată, dar nu avea curajul să-şi distrugă propria inimă. Aşa că, odată cu sărutul sângelui ei, i-a dăruit aripi, pentru ca el să poate zbura împreună cu ea pe veci.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top