Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 26 noiembrie 2011

Tartă cu fructe ver. 2

Teehehehehee XD
Pentru că, până la urmă,
fericirea vine cu linguriţa
[când am devenit aşa clişeică?]

"Shizu are pentru tine:
Ecchi, kissuri şi iubire~"

         "Ono-kun wa baka desu, dakedo are wa ii iatsu." to "Watashi wa sakana ga daiiisuki...dakedo, watashi wa sakana zenzen suki ja nai.". [orice greşeli ar fi, correct me if ya know whut ya're doin'].
         Sincer, astăzi n-am făcut nimic atât de important, care ar merita menţionat sau care avea vreo valoare în ochii unui străin. N-am râs până la lacrimi, n-am mai văzut vreun băiat care să-mi schimbe părerile despre băieţii în general şi nu am văzut un cosplayer Roy Mustang în mijlocul străzii. Aş fi vrut eu. Dar, pentru că am îndurat frigul şi gustul de ciocolată cu cineva drag, timpul a trecut mai repede decât o fantezie despre Iza şi Shizu. XD

         Aseară m-am culcat la ora 3. Patru poate, pentru că am stat cu mama ca s-o ajut să facă o bază de date. Sincer, au fost şi momente hilare, în care am râs înecate în mormane de hârtii. En fin, m-am trezit de dimineaţă [mama era pachet de nervi, a trebuit s-o suport până a plecat] şi m-am pus să curăţ locul [vai de camera mea după faza de ieri]. M-am dus s-o iau pe Misa and on the street we were like damn cold but still in somewhat of a fangirl mode, iar când am ieşit la mine la metrou, mi-am dat seama că am pierdut o legitimaţie pe care o aveam de la tata, smth damn important. L-am sunat [şi l-am prins în toane bune], i-am spus ce şi cum, şi s-a rezolvat. Să zicem. Anyway, am fost să luăm veşnicele tarte cu fructe [gata, aia e mâncarea noastă oficială], apoi Misa şi-a făcut nişte insigne personalizate [kawaii sugiru :3] and we went to mah place.
         Muzică, japoneză, anime and a scary movie, plus tartele cu fructe şi brioşa. Şi iarăşi "Gemini Syndrome" pe Orion de Shout Out, pentru că fără nu se putea. Iar, în drum spre casa ei, ne-a apucat japoneza prin metrou [i think we're damn cute when we speek japanese just cuz' we are [i feel like tellin' someone to shut the fuck up if he/she has any sort of fucking comments to make]]. Apoi, ca de obicei, am stat în frig aşteptând autobuzul, doar ca să nu ne despărţim. 
         Punct. Pentru că ştiam eu că trebuie să existe cineva care să merite tot efortul. Mult efort, sincer poate prea mult, dar fără regrete.

Happinezz >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top