Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 6 noiembrie 2011

E 23:21.
Îmi dau un premiu dacă postez asta
înainte de miezul nopţii.


               Îmi iese fum pe creieri. Mă uit la nori şi văd numai tâmpenii. Aş vrea să trăiesc într-o lume imposibilă. Eu, aia realistă.
               Mi-a fost LENE să scriu. Oh da. Nu că i-ar păsa cuiva. Şi acum mi-e lene să scriu, sincer, dar o fac pentru că vreau să-mi dovedesc că sunt serioasă şi că mă pot ţine de ceva [adică de blog]. Îmi iese fum pe creieri. De ce? Pentru că mă chinui să exersez semnătura maică'mii, că doar ea nu e acasă şi trebuie să mă ocup eu de hârţoagele ei. Să vezi ce-o jupoi când vine acasă >:). Am nişte nervi de mor. 
               Săptămâna asta a fost...lame. Că doar e şcoală, nu? Habar  n-am de de săptămânile de vacanţă, care trec ca viteza luminii, nu sunt plictisitoare, chiar dacă toată ziua stai cu nasu la soare şi nu mişti un deget. Miercuri şi joi n-am fost din cauza unei dureri neimportante de stomac, amestecată cu o lene imensă. Să mă vezi că acuma încep să chiulesc, eu aia care nu chiuleşte decât vara. Am zis că dacă până în decembrie nu mă mulţumeşte gaura aia neagră de liceu, mă mut dracului. Numa' de dragul de a mă muta. Plus am nişte note de te doare capu'. Că aşa e la liceu, "cimitir al tinereţii mele".
               Am reuşit să-mi fac nişte prieteni, totuşi. Dar nu mă leg de ei. Latura mea insensibilă şi nepăsătoare mă sfătuieşte să mă conserv şi să nu-mi leg relaţii prea puternice cu persoanele pe care le ştiu din septembrie. Aşa sunt eu, uneori mi se pare că sunt de speriat sau chiar scârboasă. Şi totuşi, sunt o persoană mult mai de încredere decât alţii.
               Azi m-am văzut cu Misa. Asta a fost TOT ce mi-a înseninat săptămâna. În 7 zile, 5 ore cu o persoană. Ce simplu e să faci pe cineva fericit. Până la urmă e important să ai pe cineva cu care să vorbeşti despre interesele tale, adică cu Misa aş putea vorbi despre anime mereeeu. Mai ales că anime e o mişcare imensă şi mereu aduce ceva nou. Plus...pe stradă poţi să vorbeşti despre yaoi, hentai, dracu mai ştie ce în japoneză şi nimănui nu-i pasă. Şi râdem. Împreună. Stai. Dacă mă gândesc bine, numai eu am râs. :-? Da, eu râd mereu. Şi lumea râde de mine pentru că râd, dar nu-i interesează şi nu vor să înţeleagă că eu defapt râd de ei. Ironia.
               Sunt tare. E 23:36 şi am terminat de scris. Nu că aş fi scris ceva cu adevărat important, dar nici nu trebuie. Nu prea mai am chef să-mi storc creierii cu filozofii, am nevoie de noi experienţe ca să mă exprim. Iar zilele astea lumea care cândva era aşa de colorată, acum e grozav de plictisitoare.

Happniess >.< [Dattebayo! :3]

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top