Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 13 octombrie 2011

Povestea continuă în fiecare zi.

Ploaie. Cântece. Blond.
Fantezii. Cântece. Totul străluceşte.

De la stânga la dreapta : Shiro, Sayuuki şi Misaki.

      E minunat când realizezi că ai nişte oameni lângă tine în care poţi să ai încredere. E minunat când ai pe cineva care te acceptă aşa cum eşti, care te iubeşte cu bune şi cu rele şi care te înţelege. E minunat să iubeşti.

           Ieri am avut o zi groaznică. Atât de groaznică încât nu merita să-i dedic o postare. Aveam în cap un singur lucru. 

NU MAI SUPORT. NU MAI SUPORT. NU MAI SUPORT. NU MAI SUPORT. NU MAI SUPORT. NU MAI SUPORT. NU MAI SUPORT. NU MAI VREAU SĂ SUPORT. NU MAI SUPORT. NU MAI SUPORT. NU MAI SUPORT. 
       
            A fost ceva de genul: am ajuns târziu la şcoală, n-am găsit clasa unde aveam oră, am rătăcit pe acolo o oră, apoi am aflat că următoarea oră o facem într-o clasă jegoasă unde nu aveam loc nici să stăm, apoi când mi-am mai revenit din scârba de sistemul de învăţământ românesc, mi s-a rupt punga cu biscuiţi pe mijlocul coridorului şcolii şi am rămas fără mâncare; la logică eram distrată, plictisită şi obosită [totuşi a fost epic să-i văd pe colegii mei încercând să descifreze misterele japonezei] şi profesorul m-a ţinut în picioare o jumătate de oră ca să-mi facă teorie şi să nu-mi pună trei; în drum spre casă m-am împiedicat şi am căzut [epic fail] de două ori pe scara rulantă, apoi era să mă calce o maşină şi în sfârşit la colţul străzi am plâns de scârbă şi stres. Nu-mi vine să cred. E posibil ca şi eu să mai am lacrimi în mine. 

           Dar azi...Azi m-am refăcut total. De dimineaţă m-am văzut cu Radu în Heră, am cântat prin ploaie şi ne-am hăgguit [yeaas >__>]. Blondul ăsta este...omg i can't believe i actually met a blonde that's got brains. that's impossbile. Apoi m-am dus la şcoală cu tema nefăcută la română, ca să aflu că nu e profa. Am terminat cu o oră mai devreme [doar trei ore de şcoalăăă yeaaaaah], m-am văzut cu Shiro-chan şi am trecut pe la ea pe acasă, unde am făcut "cunoştinţă" cu mama ei [=))], apoi ne-am întâlnit cu Misaki.
           Fetelor, v-am spus că vă iubesc? [şi da, tu, Radu, te încadrezi în categoria fetelor :))]. Stăteam între ele două şi simţeam că am lumea în palme. Sincer. Cu două persoane care să mă susţină şi pe care să le susţin nu mai am nevoie de altceva. O oră jumătate de hardcore fangirl-ism. N-am mai avut parte de o sesiune de râs, ţipat şi manifestat liber de muuult. Mulţumesc.

Hahahahahahaaaaaaappiness

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top