Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Visez. Viseeez

E ciudat că instinctul meu criminal se trezeşte cel mai tare 
atunci când ceva sau cineva îmi perturbă visele. Too wierd.


              Când eram mai mică visam tot felul de lucruri ciudate. Am avut o perioadă când eram atât de obsedată încât am reuşit, printr-o aparent simplă concentrare, să visez continuări ale unor vise anterioare.
              Atunci când visezi, alungi realitatea de care, când eşti treaz, te ţii strâns ca de un fir de aţă. Şi totuşi, dacă am putea visa toată viaţa, ar fi bine. Dar parcă existenţa unei modalităţi de a schimba realitatea prin vise face lumea mai frumoasă, poate mai colorată şi mai vie. Visele sunt ca o evadare, te fac să uiţi de tot şi să te pierzi într-o iluzie şi parcă atunci când totul se termină, n-ai nici o remuşcare pentru că ştii că n-a fost real. Eu sunt o persoană obsedată şi obsedantă, deşi nu se vede. Până acum numai puţini prieteni buni şi vechi şi-au dat seama de asta şi, ironic, nu este deranjant. Eu îmi ţin obsesiile pentru mine şi mi le hrănesc cu vise. Până mă plictisesc şi sentimentul se alterează uşor, irevocabil şi fără regrete; pentru că, până la urmă a fost un vis.
              Nu-mi vine să cred ce am visat. Nu-mi vine să cred pe cine am visat. Eu, el şi un cuţit. A fost scurt, deloc dramatic şi rece. Şi când m-am trezit mi-am dat seama că mai bine nu visam deloc. Uneori e frumos să visezi, dar parcă visele mele devin dintre cele mai ciudate.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top