Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 9 martie 2011

Apogeul Blonzimii

Voi vă îmbătaţi de prostie, instant ca nessu'
Nu că aş vrea să scap de voi, alcoolici anonimi
Dar parcă n-am chef să arăt cât de blondă sunt...
Faceţi voi destule
Kyah =))






            N-am să cred toată viaţa mea telenovelele siropoase. Bine, atunci când telenovela are protagonişti puştani de paişpe ani, atunci parcă mai are relevanţă. 
            Totul începe cu o după-amiază la tipul cutare, unde toată naţiunea se îmbată mangă. Şi când eşti beat mangă, poţi să spui sau să faci cele mai mari adevăruri. Nu contează. Astfel că telenovela, care, ironic, are un sfârşit calm, liniştit, normal şi deloc dramatic, este absolut dată peste cap. În rolurile principale: o brunetă, cu atitudine de blondă deşteaptă pe dinăuntru şi ghiare de leoaică nevinovată, ia o atitudine răzbunătoare. Astfel că are chef ea să se certe cu altă bruneto-blondă, totul pe capul unui băiat. Care dintre cele două protagoniste va reuşi să taie capul de aur al puştului deloc atractiv? Nici una. Pentru că apare lovitura piesei noastre deloc siropoase : a treia, de data asta blondă declarată. Şi ea reuşeşte, fără a-şi folosi deloc atuurile feminine, ci doar prostia ei infinită, să facă telenovela praf. Bineînţeles, că după ce lumea îşi revine din starea de beţie imaginară şi se comportă folosindu-şi creierul, acoolul se linişteşte în venele tuturor şi sfârşitul este penibil de normal. Fără come alcoolice, fără violuri imaginare, fără intrigi amoroase, fără gay love şi fără farse neinventive. Până vineri. Până doar şi numai vineri. 
            Deja văd bucăţile lumii crăpându-se uşor de la acoolul din venele noastre. Am să le văd căzând curând, din cauza ţipetelor noastre de agonie. Fiecare moare cum vrea. Noi o să murim de râs. Oare vom mai putea să reasamblăm lumea la loc, odată distrusă? Acoolul face anything.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top