Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 5 februarie 2011

Hanabi

Nu că ar fi existat ceva exploziv în viaţa, mintea sau, eventual inima mea zilele astea.
Simt că exploziile vieţii mele s-au dus odată cu zăpada. Nu că ar fi venit odată cu ea.
Hanabi, nu Artificii. Alea's expirate.

           Am sesizat că în subconştientul meu există ideea indubitabilă şi imposibilă a unei dureri vechi ce duce către o ură fondată de stupidul sentiment al falsei singurătăţi. 
           Îmi vine să râââââd. Uite aşa : =))). Kyah? ^_^. Se pare că am fost afectată de efectul hipnotizant al durerii impusă de pacea lui Pain. PAIN, ce nume mişto. Simt că mi-am găsit...un ceva, ca să nu exagerez. Mi-am făcut curat prin minte [că în casă oricum am făcut destulă curăţenie] şi am ajuns la concluzia că mă pierd. Tata mereu urlă la telefon că nu intru la Lazăr dacă nu mai renunţ la "ocupaţiile adiacent" [noua mea pasiune, nopţile albe] şi mă apuc de mate. Mate?! Lu' vără'miu îi place matematica, dar are 4 medalii pe judeţ, parcă. Şi tot nu e mai tocilar ca mine. =)))) Nu-mi vine să cred c-am zis asta. Să nu uit vreodată să nu fac prostia să vorbesc despre el aici. I'm over it, sure you don't get it...-____".
           Vreau să mă pierd...Oare? Vreau să mă rătăcesc ca o fetiţă încăpăţânată printre stâlpurile de asfalt ale ploii de vară. Să simt dulceaţa groazei de a pierde. Oricum, tot intru în Lazăr. Şi dacă nu intru, mă mândresc cu eşecul adolescenţei mele toată viaţa, nu? ^_^
           Am fost părăsită de tot. Vroiam să scriu permanent, dar nu e aşa. Abia aştept să înceapă şcoală. Iarna, vacanţele sunt cam inutile. Nu suport frigul, mai ales să cheltuiesc bani sau să râd cu alţii pe frig. Bine, azi a fost soare. Şi am ieşit, ofc. Mi-era dor de soare, lumina lui mă mai ghida un pic în pierderea mea.
           Oare...unde or fi pozele alea cu mine când eram mică. Niciodată nu-mi amintesc momentul în care le-am făcut. Nu-mi vine să cred câte lucruri nu-mi amintesc de când eram mică.

"Kinou sukoshi kami o kitta"
"Iwanakereba kitto"
"Daremo kidzukanai darou kedo"


Aşa e, când mi-am tăiat părul n-a observat nimeni.
D'aia vreau să mă pierd, poate aşa observă.


           Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top