Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Câte rânduri de căşti am avut...?

Această postare este un tribut către zecile mele de bucăţi de realitate distruse de sunetul asurzitor al foşnetului vieţii. Pentru în doi ani mi-am epuizat căştile.
[Am înnebunit deja? Kyah!]

Nu te-ai prins, nu? Atunci urmează-mi exemplul şi fugi şi bagă-ţi capul în zăpadă. Rareori nu funcţionează.

Owl City - Vanilla twilight



          E sâmbătă. N-am cu cine ieşi. Nu vreau să am cu cine ieşi. Taca-taca. N-am mai ascultat o melodie calumea de acum 0,99 secunde. Deci trebuie să mă plâng:
           Pe scurt, am să vorbesc despre muzica pe care am ascultat-o luna asta. "Da' chiar dragă, de ce nu te duci la Creangă, la japoneză?". Astea sunt vorbele mamei, în timpul unei discuţii frământătoare legată de liceul la care am să ajung. Nu fac japoneză, nu. E a dracu' de grea şi după ce mă chinui s-o învăţ, ce fac cu ea? O pun la CV când mă angajez psiholog? =)) E interesantă, e frumoasă, cursivă şi originală [pe lângă chinezească sau coreană e parfuum], dar are...Dumnezeu ştie câte semne şi simboluri. Numa' kanji-urile alea mi se par imposibile, plus hiragana şi ce mai era. Ce nu înţeleg eu e de ce au atâtea simboluri. Românii se descurcă frumos cu vreo 28 de litere [parcă] şi gramatica, lirica şi alte alea la fel de grele sunt. Taca-taca, parcă vorbeam de muzică. Deci, cu influenţa japoneză venită de la Naruto se mai diversifică universul meu muzical. Dah...kyah, mi-e aşa lene să mă strofoc să învăţ cântecele alea de pe rost.
           Nuştu' de am făcut luna asta, dah n-am pus urechea pe metal. Doar ca s-o sperii pe Sara >:). Am ascultat clasică multă [care de altfel e prea tare, proşti ăia care nu-şi dau seama că de la clasică a pornit totul]. Şi rock...ceva We Are The Fallen şi Halestorm [muzicuţa despresivă, în traducere]. Cu Ioana mă mai înţeleg [cică] când vine vorba de metal. "The Rolling Stones, aia nu-i o formaţie?", "Eh, acuma ai văzut? :)), ce, nu ştii?" "Ba daah...ştiu că ştii." LOL?!
           Am scris o poezie. Una singură. Şi relaxată am întrebat-o pe profa de latină ce-i aia "vade retro, alter ego" [Sonata Artica...Don't Say A Word parcă :-?].
           Ce-am mai ascultat...muzica lu' Andru, cum ar fi The Medic Droid, Hellogoodbye sau A Rocket to the Moon. Ah, şi să nu uităm What The Hell-ul lui Avril Lavigne. Şi muultă muzică depresivă, plus ceva Nickelback.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top