Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 28 octombrie 2010

N'am chef de nimika.

    Long time, no miss. E soare şi nu e cald. Deloc. Mi-e lene acută de tot şi de toate, temele nule fac acuma nici dacă mă împuşti. Weee. La şcoală e prea bine, notele nu prea mă interesează. Când a văzut diriga ce note am a zis că dacă o duc tot aşa îi bat pe ăia de la clasa paralelă, care cică ar fi mai deştepţi. Whatevă', nu mă obosesc. Cu colegii e ok, am dat la palme azi de m-a durut mâna. =)) Animalele... Îmi pare rău că nu facem Halloween-ul la şcoală, anul trecut a fost foarte tare. Oricum, n-am de gând să fac nimic special de Halloween, deci nu am de ce să plâng. Relaxare generală la şcoală, deja am note cam la toate materiile, în afară de mate şi sport. Apropo de sport, azi profu' n-a venit şi am ieşit în curte să ne plimbăm în ora de sport. Atunci tocmai venise maşina cu lapte cu corn şi băieţii s-au urcat pe ea. Au mers ceva agăţaţi de maşină, iar când unul dintre ei a venit în clasă cu o mare julitură pe mutra lui pocită. Au fost destule faze...epice să le zicem zilele astea. Ieri când am plecat de la şcoală, îi zic eu Andrei "Cred că azi am râs în exces" (chiar aşa a fost...eeeepic :)) ). Bine, eu râd poate din prea multe, dar decât să plâng. Şi Kata nu a venit la şcoală, e acasă fericită şi în dureri, alături de Dodo. Sincer, îmi pare rău că n-a venit la concert şi mi-e cam dor de ea (chiar?). Viaţa mea e obişnuită şi deloc plictistoare. Şi am început să scriu poezii, doar ca să nu-mi fac temele.

 
My Chemical Romance - Helena

 
    Am ascultat de nu ştiu câte ori un anumit musical, Love Never Dies Pahantom de Andrew  Lloyd Webbley. Mă gândeam să-l pun pe un CD şi să-l duc marţi la ora de muzică, profului sigur i-ar plăcea. La ultima oră de muzică ne-a pus un musical rock despre Patimile lui Iisus. A fost prea tare, deşi e destul de vechi, muzica e genială. Şi ăsta pe care-l ascult acum de destul de atrăgător, mai ales că la sfârşit se termină cu ţipete de copii şi focuri de armă. Azi la şcoală am sesizat că toate chestiile pe care vroiam să le pun pe laptop sunt încă pe mp3-sticku' meu, inclusiv muzica Andrei şi a Katei. Şi aşa am ajuns să ascult ceva My Chemical Romance şi Skillet, care mi-au plăcut destul de mult. Prea mult hard metal dăunează la un moment dat. Am făcut rost de un volum complet de poezii Nichita Stănescu, dar nici n-am citit una măcar. Citesc manga în schimb. Am luat destule volume Pandora Hearts, dar nu mi s-a părut prea interesant începutul. (Bine, aşa a fost şi la manga Kuroshitsuji la început...). În schimb am revăzut tot Vampire Knight (în loc să-mi fac temele) şi am luat manga la puricat. Deci citesc Vampire Knight şi mă laud cu asta. Sunt o grămadă de persoane care zic că sunt fani şi nici măcar n-au citit manga. Şi vreau să puric netu' şi mai tare şi văd daă găsesc traduse nuvelele. Dah, s-au scris şi nişte nuvele Vampire Knight. Nush dacă sunt nuvele, dar sunt ceva mai mare decât un capitol de manga. Whatevă, mă informez şi văd eu. Plus, în decembrie îmi expiră contractul la internet şi cred că pentru un timp nu o să am acces la net. Nu că aş muri. Eu nu mor de la nimic.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Concert Guild

     Abia am venit. Urechile nu-mi mai pocnesc şi abia mă ţin pe picioare, am reuşit să fur vreo două guri de Red Bull de la Malina.  Am vorbit cu Anita şi i-am arătat ceva poze. La concert a fost multă lume pe care am văzut-o la Niji. Am mai dat un free hug pe acolo. Mâine o să mai dăm. Că doar suntem generoase.
     La concert am întârziat cu un sfert de oră fiindcă şi deoarece Malina şi-a uitat biletul. Când am ajuns acolo mi-am adus aminte că ar fi trebuit să iau şi aparatul ăla de fotografiat. M-au tâmpit atâtea hugs-uri. Fie, am ajuns după o alergătură seriosă; băieţii de la Guild erau sus pe scenă şi vorbeau cu publicul. Lume destulă cât să nu vezi prea bine, dar nici prea multă. Multă lume cu brăţările verzi de la Niji. A început muzica, tare. Am vorbit ceva cu Malina, până ne-am găsit locul şi ne-am dat drumul. M-am dus la baie ca să rămân doar în tricou. Am urlat şi toate cele. Băieţii au fost foarte tari, comunicativi, deşi nu prea am înţeles ce ziceau în japoneză, dar fie, tot erau prea tari. Şi muzica a fost bestială! Show-ul a fost foarte energic şi vivace, lumea urla, dădea din mâini, ţopăia şi se simţea bine. Toboşarul...Koichi, a fost cel mai tare cu siguranţă. La un moment dat şi-a scos maioul. Preeea tare. Când au făcut pauză, lumea a crezut că s-a terminat şi am început să strigăm toţi "Guild!". Ofc, they came back. Şi am cântat cu ei, şi ne-am distrat prea tare. Clubul arăta foarte bine, era destul de mic, dar a fost perfect. N-am să uit mult timp cât de praf mi-am făcut gâtul ca să urlu la Guild. Şi după, n-aveam nici o problemă; fetele se plângeau în baie că le dor picioarele, urechile etc. Eu la moment n-am avut nimic. Am urlat pe stradă de se mira lumea. Şi zice Malina "Aşa e la modă". Da, e la modă să te distrezi. Whooo!



Asta ca să mă laud şi eu cu ceva. Data viitoare îmi leg aparatul ăla de gât.

Free hugs at NIJIKON

      Whaaa, ce mai zi. Şi încă nu sa terminat. În mare a fost super tare, convenţia e foarte frumos organizată şi lumea e super de treabă. Şi toată faza cu "Free Hugs" e prea tare.
     
       Am ajuns la Palatul Copiilor pe la ora 10 jumătate. Am întâmpinat ceva dificultăţi până să mă mişc din casă, dar totul s-a rezolvat. Afară era deja soare şi era destul de cald. Am ajuns, am plătit biletul şi m-am învârtit pe acolo cu Malina până învăţasem tot locul. Palatul Copiilor e destul de mic, aşa că după un sfert de oră deja ştim ce şi unde găsesc. Prima dată am luat două postere prea tari : unul cu Kuroshitsuji şi unul cu Vampire Knight. După vreo o oră deja se epuizaseră, aşa că am făcut bine că le-am luat atunci. Manga nu mi s-a părut interesantă şi erau numai primele volume pe acolo. Ce era tare e că erau o grămadă de cosplayeri. Am văzut-o pe Madam Red, pe Grell Sutcliffe, pe Naruto şi pe mulţi alţii. Şi o mare parte dintre cosplayeri, şi nu numai ei, aveau o pancardă pe care scria "Free Hugs". Şi dădeau îmbrăţişări pe gratis. Tare, mai ales că erau foarte prietenoşi. M-am mai plimbat, mi-am luat un colier handmade, încă un poster cu Kuroshitsuji, o insignă genială cu Undertaker şi o revistă de cosplay. Pe acolo erau şi calculatoare de grafică, cu table de desen. Am încercat şi eu, dar nu prea mi-a ieşit ceva; din mână iese mult mai repede. Şi cineva prea deştept pusese pe un stâlp gros cu scotch două foi mari şi o cutie cu creioane. Până la prânz erau pline. :)) Ne-am uitat pe acolo şi lu' Malina i s-a pus pata că vrea şi ea o pancardă cu "Free Hugs". Simplu. Am cerut unor fete de la un stand un carton şi un marker şi i-am scris pancarda, apoi am mai făcut nişte decoruri cu creionul. Apoi a început distracţia : ne-am plimbat amândouă pe acolo timp de vreo 40 de minute şi ne-am oprit la 101 îmbrăţişări, fără se le mai punem pe ale mele. Lume foooarte drăguţă, cu câteva excepţii. O emo d'aia pierdută rău ( n'am nimic cu ăia emo, sunt chiar cul, dar până la un punct ) ne zice "În pula mea, da' cine crezi c-ar vrea să te îmbrăţişeze pe tine ?!". Îmi venea să-i zic vreo două, dar Malina a zis că nu merită. Am făcut poze şi ni s-au făcut poze, and we shared hugs with so many cool people. Prea tare. Am fi vrut să mai stăm, dar Malina trebuia să se ducă la nunta sorei ei. Plus, ne dureau picioarele, bătusem tot locul şi îmbrăţişasem pe toţi care au vrut să ne îmbrăţişeze.



        Îmi pare rău că n-am mai stat, vroiam să-i văd pe cei de la Guild, dar oricum îi văd diseară. Cosplayerii au fost geniali, mă repet. Ah, şi Grell Sutcliffe era interpretat de o fată. :)) Zona de gaming era super tare, dar nu prea am stat să ne jucăm. Şi îmi pare rău că n-am mai avut bani de mâncare japoneză, dar asta e. Dacă merg şi mâine (şi tata îmi va mai da bani), sigur iau ceva mâncare japoneză. Manga-urile au fost...nu ştiam că manga e printată aşa mic. Plus, nimic interesant. Ce adoor sunt costumele şi toate accesoriile de cosplay. Sunt prea tari, dar nu-i de mine. Kata nu poate să mai vină...Naşpa, sincer cu ea ar fi fost altfel, mai ales la concert. Şi a dat şi banii pe bilet :)). Deja sunt obosită, cred că o să mă culc înainte de concert. Neeah, nu sunt genul. Diseară o so fie...visual kei! Want a free hug?? :3


joi, 21 octombrie 2010

Yakusoku

   Mâine e vineri deja. Ce binee că se termină încă o săptămână de stres şi faze tari.
Sâmbătă mă văd cu fetele de dimineaţă ca să mergem la Nijikon. Abia aştept! Sunt sigură că o să ne distrăm la convenţie şi că o să fie interesant. Nu prea mă interesează dacă o să mă întâlnesc sau nu cu cineva de pe zup, oricum locul e cam plictisitor. Plus, o am pe cuţitară şi pe gâsculiţă. Ce ciudat sună...=)) Vreau să-mi iau şi eu câte ceva de acolo şi mi se pare super tare că au şi o zonă destul de mare de gaming. Nu că aş fi adepta jocurilor, dar ceva am să încerc. Şi dacă stau până la 4, am să-i văd şi pe cei de la Guild. Oricum, îi văd la concert. Acolo sunt sigură că o să ne distrăm şi că o să fie bestial. Şi dacă nu suntem moarte de oboseală, poate mergem şi duminică. Whatevă', abia aştept şi o să am un weekend plin, cu siguranţă. 
Continuu să citesc manga, vreau să ajung la zi cu Vampire Knight şi să mă apuc de Pandora Hearts. Dacă am chef poate mă mai apuc de un anime. Am terminat Kuroshitsuji 2, dar am trecut prin el ca prin brânză =)). A fost tare, e sigur, dar nu-mi place sfârşitul. Adică îmi place, dar nu cum a fost prezentat. Oricum, intenţionez să-l revăd, că tot m-am chinuit să-l downloadez. Prefer manga, e mult mai bine făcută decât anime-ul. În rest, aceaşi muzică metal, poate o să ascult ceva nou mai încolo. Viaţa se complică prin simplul fapt că e banală.


Bubble Day

     Azi m-am trezit mai târziu decât de obicei şi am ajuns ultima la şcoală, chiar înainte de profa de fizică. La mate nu ne-a adus testele, iar la geografie am dat un test la care nu prea mă interesează ce notă iau. Lumea a răcit mai rău, Andra n-a venit azi şi Kata dormea pe bănci : are gripă. Am avut o zi ok în general, dar au fost şi faze tari.
     După cele şase plictisitoare ore de şcoală am fost la Kata, ofc. Am făcut poze tari, l-am umflat de dulciuri pe Dodo, javra casei, şi am flambat atmosfera. Am pus Kamelot, Sonata, Evanescence şi tot felul de prostii pe fundal, poate ne mai venea vreo idee. Prima chestie pe care am făcut-o a fost să facem o poză cu cuţitele din casă. Mama Katei e bucătăreasă şi are o tonă de cuţite, deci am ales greeu. Am făcut un desen abstracto-artistic pe o foaie cu creioane cerate şi am pus cuţitele şi cerioanele pe ea. Şi Kata a făcut toate pozele, din 20 de mii de unghiuri şi cadre. Mergeam cu cuţitele, printre care şi un satâr masiv, prin casă într-o feerie, fără nici o problemă. Dacă nu erau aşa de grele le agăţam de lampă şi le făceam poză aşa. Din nefericire n-am putut să mergem pe bloc, asta chiar ar fi fost tare. Dar trebuia să agăţăm ceva aşa că am luat nişte converşi coloraţi şi cul ai Katei şi i-am agăţat de lampă. Apoi Kata s-a aşezat pe un fotoliu pe roşi şi s-a învârtit în jurul lampei ca să facă cele o grămadă de poze. Zicea că şi jegu' de pe drum e sexy. Aşa'i. :P. Şi cum n-am uitat de câine, îl chem eu; nu vine, era mai bine în pat, aşa e. Când să luăm şi noi o bucată de prjitură, îţi arată şi cuţu mutra. A mâncat bine, după aia a strănutat parcă. Şi am zis că dacă tot s-a trezit, să-i facem şi lui poze. Şi l-am pus sub o umbrelă antică a Katei şi am început sesiunea. Pozele au ieşit super, mai ales cu Dodo protagonist. :)) Sau nu, uite că deja uit. Înainte de asta am vrut să flambăm o banană, şi cum n-am avut acool s-o flambăm bine, am ars-o cu bricheta. I-am pus o lumânare în vârf şi am dat-o cu sos de ciocolată, apoi Kata a halit-o. Şi am mai făcut ceva poze, am vorbit şi am făcut schimb de alte poze. A fost destul de tare, mai ales că am plecat când deja se aprinseseră luminile pe stradă. O să pun multe poze...


miercuri, 20 octombrie 2010

Mi-am [re]făcut hi5

   Tata zbiară ca nebunu' să închid. Eh, nah. Deci, după doi ani de pauză mi-am refăcut hi5-ul. Kata îmi tot arăta pozele ei etc. şi am zis să-mi fac şi eu. Deja aveam oricum, dar era antic şi nefolosit. Pur şi simplu l-am modificat şi am pus poze noi. Am râs destul de bine la interpretarea Katei. Sara şi eu : 

Drepturi de autor pentru poză Katei, ofc.

http://marieforeverhope.hi5.com      
Linkul e vechi şi total antic, dar mi-e lene să-l schimb şi habar n-am cum, încă.



Eu, creionara, Kata, cuţitara.


     Zilele astea au fost încărcate cu de toate, numai cu nimic nu. Note, nema. Ascultări, cu tona. Teme, cu supradoza. Şcoala devine un calvar şi mă stresează. It's freaking me off! Plouă, zilele astea pasajul subteran de la staţia de tranvai de lângă şcoală s-a inundat de atâta apă. Stresant. Tot devine stresant. Abia aştept sâmbătă să merg la Nijikon cu fetele şi la concert. O să fie penal. Plus, ieri a venit tata acasă şi a găsit instant încărcătorul la aparatul de fotografiat, fără de care sâmbătă făcea crize. Taare, deşi când vine tata acasă se întâmplă chestii naşpa. La şcoală alte ascultări, muulte chiar şi un test la biologie la care citisem de vreo câteva ori, dar am făcut tot chiar mai bine decât Sara care chiar învăţase. Aşa e, am o memorie strălucită şi mă laud cu asta. În rest în ore când ascultă eu îi fac bucle Sarei cu creionul. E distractiv, mai ales că azi la istorie s-a pus profa fix în spatele ei. Şi eu n-aveam nici o problemă. Lumea a răcit, ciudat, mie deja mi-a trecut. Chestii random. A, azi s-a jucat un joc, habar n-am numele, pe provocări oricum. Şi ăştia au ajuns să-şi pună coşul de gunoi în cap, să o fenteze fetele la pupat şi alte d-astea. A fost tare când Kata l-a pus pe Vali să pupe parchetul. Sau când fumătoru' la lins pe Vali. Am râs bine, mai ales că se dădeau nişte provocări taare penale. Se pare că tipu' nou, Adi, e tare căutat. :]] A nimerit băiatul în faţa Katei şi asta face un mişto de el. Ciudat că azi nu s-a gândit nimeni s-o provoace pe Raluca să-l pupe pe ăsta ( că ce a fost acolo n-au fost săruturi, încă ). Eu am pus-o să cânte, şi don'şoara s-a pus pe simfonii de îi punea Sara mâna la gură. Mâine ar trebui să merg la Kata după şcoală.   

  
      Azi am vorbit cu Kata despre tot ce o să facem noi mâine. După ce mi-a arătat o poză cu o hârtie pe care o arse în cadă şi mi-a zis că a pârlit cada, ne-au venit idei cu tona. O să mergem pe bloc şi o să ardem acolo diferite prostii, începând cu câinele Katei. Hi.hi, sunt maleficăăă. Am râs mult cu ea după ce am aflat că în viitor ar putea deveni un al 2lea Cupidon, că se apucase să cupleze lumea. Etcc. Mi-e lene să-mi mai aduc aminte.

luni, 18 octombrie 2010

Thundering Impressions

Mai sunt nu-ştiu-câte ore până cândva. Zicea el, până când o să mor de...de...; cum a zis? Ah, de fulger.
Zice că dacă vrea să mă omoare o să mă bage cu capul în maşina de spălat. Chiar aşa de jegoasă sunt?
Poeeezie, ţie ţi'am scris. Parcă. Taci. Tu. Ăla. Care o să moară mâine. Sau oricum, ceva vei păţi când ne vedem.
Auzi? Nah!

duminică, 17 octombrie 2010

Peodfila şi brioşa---

Titlul e prea penal. Cred că puştu' ar râde dacă ar citi. Da, cu siguranţă ar râde.

   Ciudat. Devine prea banal să încep cu cuvântul "Azi". Şi totuşi asta îmi vine să scriu. Ciudat. Hi.hi. Malina zice că nu'i plac interpretările astea. True, nu tru.
   Mă sună Malina azi la 2 jumate să mergem să ne luăm biletele alea. Eu nici nu mă schimbasem de pijamale. Am văzut ceva Kuroshitsuji şi am recitit o manga care-mi plăcea toată dimineaţa. La 3 şi ceva ne-am întâlnit şi am mers la Plaza Romania, ca să ne luăm biletele de la Germanos. Ne învârtim noi pe acolo, şi într-un sfârşit lom biletele alea. Erau...prea tari! Dacă ne entuziasmează aşa de tare biletele, cum o să fie la concert?! Yeeay. Etc.După am mers la McDonald's şi ne-am luat câte o brioşă şi o îngheţată fiecare. Apoi am început să le combinăm, deci am avut şi un desert original. Apoi ne-am învârtit prin tot mall-ul acela, care acuma sinceră să fiu, mi se pare micuţ. Am fost la Diverta şi am ieşit de acolo profund dezamăgită. Ba nu, acuma îmi amintesc că am văzut un CD interesant. Şi n-aveau manga, deloc. România asta e săracă în resurse rău de tot. Oricum, am stat mult pe acolo. Când am văzut că încă e lumină afară, chiar soare, am zis "Ce, nu e noapte?! Cât e ceasul?". Am stat acolo vreo 3 ore; puţin, dacă mă gândesc la cum a trecut timpul.
   Apoi am mers la un supermarket să luăm ceva ce mă rugase mama. Am fost, pentru că încă mai aveam bani. :)) Şi când intru în magazin, fuge prin faţa mea un puşti...idealul meu. He.he. Era mic, mai mult de 10, hai 12 ani nu cred că avea. Şi era placat tot : tricou cu...cred că era Iron Maiden, blugi şi skateri negrii ( erau mari skaterii pe lângă el) şi vreo două amulete la gât şi o brăţară din aia groasă cu ţinte. Clar, idealul meu. Era...mic, dar arăta destul de ok. Adică un puşti la 10 ani să poarte ţinte? Şi cum maşinuţele cum rămâne?  Phff... Oricum, nu prea m-a interesat după vreo cinci minute. Am luat de mă interesa, şi m-am înreptat cu Malina către casele de marcat. Şi îl văd pe puştu', stătea cu familia la casă. Şi mă întorc eu şi zic "Mamă, ce-mi place puştu' ăsta!". Nici eu nu mi-am dat seama decât după : o zisesem prea...ciudat. A fost penală faza. Se uită Malina stânga-dreapta, să se trezească şi ea, se uită la puştu' şi puştiul la ea. Eu pufnesc într-un râs din ăla maniac şi ăla micu' se uită după noi până nu ne mai vede. La casă se uita aia la noi strâmb, că râdeam ca posedatele. Îi zic eu Malinei să-mi dea un adjectiv după faza asta; şi zice ea : "Măi păi tu eşti pedofilă...!". Iar eu îi răspund taare deştept : "Daah ce, că e băiat!". =)) Şi am mai râs cu Malina în seara asta din cauza unei faze : ma rugat să o ajut la o temă la română. Şi noi am ajuns să-l parodiem într-un hal pe Eminescu şi iubirea lui. Cred că cineva ar putea avea dreptul să ne bage în închisoare după ziua de azi. Daaah. Mi-e dor de puştu'... Dah oare lui de mine? Hi.hi. He.he. Viaţa.
Vroiam să pun o poză cu biletul , dar camera nu mai are baterie. De când.
  

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Trânteala perfecţiunii

Nu luaţi în serios ce scrie p'aci, mai ales tu.

De ce am impresia că deja e duminică şi că weekend-ul s-a terminat? Pentru că am făcut prea multe lucruri azi. He.he. 
Mă uit la unghiile mele negre pe care mama le detestă şi-mi amintesc că azi a plouat. Ziua asta seamănă prea bine cu zilele de vară când eram mică şi blondu’ mă obliga să stau afară doar ca să nu rămână el singur. Era egoist always, d’aia îl uram atâta. Şi încă îl urăsc. He.he. Ridic din sprâncene fără să-mi dau seama şi mă frec la ochi; de ce văd un pic în ceaţă, că doar nu sunt obosită, doar m-am sculat la 11. Se pare că deja am o ciudată rutină de şcoală. Obosesc la ore fixe. Oare când o să mă şi scol la ore fixe? Greu de prevăzut. A trecut o lună de şcoală, mai sunt opt.
 ’Ce, frate? Opt luni de şcoală?! ’
 ’Da, da aşa e, opt luni în care o să-ţi trântesc cu ceva în cap în fiecare zi! Yeah, abia aştept!’
 ’Ce frumos! Păcat că nu suntem la aceeaşi şcoală… ’
 ’Neeah… nu suntem la aceeaşi şcoală. Doar stăm la 10 metrii distanţă unul de altul. Dacă vrei, vin să te trezesc de dimineaţă, aşa ca să vezi şi tu o figură perfectă de devreme.’
 ’He-he…deja mi s-a făcut dor de tine’
 ’Daah? Aş vreau eu… Defapt, revin la trântitul cu ceva în cap zilnic, dacă vrei chiar de dimineaţă.’
 ’D’aia te iubesc eu pe tine! ’
 ’Să ştii că sentimentul nu e reciproc…’
 ’Glumeam, binînţeles. ’
Asta da exemplu de conversaţie deşteaptă şi interesantă. Şi mai sunt tone de exemple din’astea care mă fac să’mi doresc numai’ trânteli, doar de’ar fi în vacanţă! Clar, sunt obosită : mai am un pic şi-mi cade capul. Oricum, după ora 11 îmi trece şi mi se mai face somn la 4 dimineaţa. Bucureştiul acesta devine prea complicat pentru mine. D’aia îl şi ador. Şi…pe tine nu te ador, ştii că glumesc! He.he. Lovin’ that Undertaker!

Am să dau un edit până la ora 4 cu siguranţă.
[Edit]Asta dacă nu mi se rup unghiile.
[Edit d'adevăratelea] 
Că tot vorbeam de Undertaker, m-am apucat de Kuroshitsuji II şi deja am văzut 8 episoade. M-a cam dezamăgit până acum, sincer. Grafica era mai interesantă în primul sezon. Ba nu, mint, îmi place. Mă contrazic singură. Îmi place Claude, îmi place Alois şi îmi place povestea în sine. Totuşi, manga e mai interesantă. Mereu va fi…:P. E destul original, dar partea comică s-a cam pierdut. Şi mi-e door de Undertaker. Fie, mi-e lene să descriu prea multe, dar în mare povestea e interesantă. Şi Sebastian e la fel de parfumat! Yee. Eeh. Hi.hi. Etc.
      Azi m-am plimbat prin Bucureşti. Am mers să vedem unde va fi concertul Guild. E undeva în spatele operei, un club cu aspect gotic. Arată destul de interesant şi sunt sigură că o să fie interesant. Şi ne’am plimbat până la universitate ca să luăm bilete de la Orange; acolo, nimic, închis. Ciudat, ăştia se culcă devreme rău. Până la urmă ne-am dus la Carrefour, la Germanos ca să întrebăm de bilete. Acolo fază tare : intrăm eu şi cu Malina, mă duc eu la tipul acela şi-l întreb de nişte bilete la un concert. Acela aprobă, dă din cap, zice „Da”; avea o mutră atât de ciudată, că te speria. Mă uit eu la Malina, ne pufneşte râsul şi continuu la fel. După ce i’am spus ce bilete vreau, unde, când, etc. şi el a răspuns la fel, de zici că-l durea în cur, eu deja devenisem derutată. Credeam că face mişto sau ceva, dah zice el într-un sfârşit : „Uite care-i faza : ştiu la bilete te referi, dar nu…nu mai am hârtie să le printez” O.O >.<… Ce măh tu? Ne’a pufnit râsul şi pe noi şi aproape şi pe el, zic eu ‚mulţumesc’ şi plecăm. Fraate, dar nu putea să zică de când i-am spus de bilete?! Am râs până am terminat cumpărăturile; plus, aveam impresia că Malina o să mă calce pe picioare cu căruciorul.
      După asta, iau eu o sticlă de Ice Tea, că muream de sete. Mergem la casă, plătim şi ieşim. Când să deschis sticla…nu puteam. Nici Malina, care după ce s-a contrazis cu mine şi s-a străduit să deschidă sticla aia cu toată forţa ei, n-a reuşit nimic. „Fată, las’ că găsesc eu pe cineva să ne-o deschidă”. Era seară, noapte chiar şi mergeam pe lângă căminele studenţeşti. Şi vede ea doi tipi, se opreşe, îşi pune o mutră potrivită şi îi roagă să-i deschidă sticla. Primul trece pe lângă ea ca o umbră; al doilea o deschide, Malina zice ‚mulţumesc’ şi tipul îi răspunde ciudat… „Măh, ăştia nu sunt români” am concluzionat noi după. A fost taree, zicea Malina după „Măi, dacă nu mă credem le ziceam că le dau sticla de pomană pentru soţia mea care a  murit şi care se afla puţin mai încolo”. Dah, eu eram tipa aia de puţin mai încolo. Whatevă, sper c’aţi înţeles. Am râs în hohote de m-am înecat cu ceaiul până la lacrimi. D’aia acum mi-e somn. Mă retrag.
„Yes, My Lady”
„Ce tu măh?”
„Nu ziceai tu că sunt malefic şi demonic? Uite dovada!”
„Tu eşti blond…”

vineri, 15 octombrie 2010

Gonna be silvered and guilded

 Ador sunetul ăsta! Ce sunet? Ăla de face boxele să explodeze. J - Rock. Azi am văzut moartea verde. =))
   Azi m-am trezit la 7 jumătate şi m-am grăbit să ajung la şcoală. Mama uitase să pună telefonul să sune. Am rămas numai cu ea, şi când suntem numai noi două iese dezordine mare. Am ajuns destul de bine, cu vreo 3 minute întârziere. Ce mă enervează e că avem nişte prostii de reguli în şcoală şi vagabonzii ăia de paznici nu te lasă să ieşi din şcoală. Aşa că după vreo 10 minute după ora 8 poarta de închide. Primele două ore avem cu diriga, la info. Am downloadat Kuroshitsuji şi mi le-am pus pe stick; aşa profit eu de bunurile şcolii. He-he. Lumea învăţa, că aveam test la română şi eu cu Kata ascultam muzică şi fumătoru' punea manele. Asta da atmosferă de dimineaţă. Apoi am avut francă, unde, în loc să dăm test, am făcut o oră de psihologie amestecată cu puţină istorie şi istorie. Apoi am avut chimie, pe care n-am făcut-o pentru că au vorbit cu directoarea (profa de chimie) şi ne-a lăsat că învăţăm la română, cică. Fiindcă era ziua Katei, s-au mâncat multe bomboane cu mentă. Şi fumătoru' a început să se ia de Gabi, cântându-i tot felul de manele. Ăştia au să devină staruri într-o zi. =)) Apoi, Kata l-a pus pe ăsta să-i cânte şi ei o urare de ziua ei, aşa la mişto. A fost tare momentu', făcuse ăla nişte versuri penale. Păi...până la urmă şi maneaua este o metodă de manifestare. Am râs mult. După asta, test la română. Am învăţat de-am rupt, iar la sfârşitul orei încă nu terminasem. După ce dăm testele zice Andra colegei mele de bancă, Sara : "Măi da' tu mult ai mai scris, ce-ţi mergea mâna!". Aşa e, eu sunt o colegă minunată şi-mi împărtăşesc cunoştinţele şi cu Sara. Simplu, Sara copiază de la mine oriunde şi oricum. Dar la română e altceva : română ştiu, îmi place şi nu las lumea să mă copieze, mai ales că aveam de făcut chestii filozofice (poezie) şi la astea mă mândresc că-mi ies prea bine. Deci, la română n-am lăsat-o pe Sara să copieze, mai ales că ea învăţase destul de bine. Şi îi zic eu Andrei : "Măi, păi facem cu schimbul , la următorul test stai tu lângă mine?". =)) Penală faza, mai ales mutra lu' Sara. Aşa e, te părăsesc. =)) Apoi am avut fizică şi ne-a adus testele alea dezastruoase de ieri (aşa repede?!). Am luat 4; bine că nu le-a trecut în catalog, altfel era potop. Cea mai mare a fost 6. Penibil. Naşpa. Fizica e groaznică. Apoi am ieşit fericită, ca să mă văd cu Malina.
    Am 'trecut' pe la Malina şi noi eram absolut sigure şi entuziasmate că mâine e Nijikon. Noroc c-am vorbit cu Anita pe mess şi ea ne-a adus la viaţă. Am stat pe la ea, am descoperit câte melodii tari şi tru Simple Plan are şi ne-am distrat până au venit ai ei. Apoi ne-am îndreptat cu paşi în zig-zag către foarte îndepărtata mea casă. Ne-am informat şi o să mergem sâmbăta viitoare la concertul Guild, împreună cu Kata. Deja m-am uitat pe youtube şi îmi place, cred că o să le iau albumul. Şi mâine mă duc cu Malina să vedem unde e The Silver Chruch, unde are loc concertul. O să fie tru. Prea tru.

joi, 14 octombrie 2010

'Ce i-aţi făcut mă blondei?"

  Today is shit. But it smells sweeter than other's. It always did.

    Azi a fost prea tare şi prea enervant. Prima oră, la fizică, am dat test, cam pe nepusă masă. Şi aşa încep să iau note d'alea superbe. School's shit. =)) La mate, nu ne-a adus testele, ofc. Se pare că profu' se înţelege cel mai bine cu fumătoru' Vali. Penal, în sensul rău al cuvântului. În rest am frecat menta şi duda, nimic interesant. După ore au mâjit-o ăştia pe blondă de zici că făcuse războiu'. Mâine test la română şi la franceză. Cred că la francă o să fac praf tot, că nu ştiu franceză deloc.
    Abia aştept Nijikon şi cred că o să merg şi la concertul Guild. Fetele se arată destul de interesate şi vor să meargă, deci nebunia o să fie maximă. Şi...încă nu mă plictisesc de Sonata. I'm hopeless, ca şi fumătoru'.

 [Edit] : Poate dau un edit mai încolo. :3

miercuri, 13 octombrie 2010

Welcome to mah life :3

   Zilele astea au fost ciudate şi exasperante, nu-am mai dormit cum trebuie de duminică şi încep să ameţesc pe drum. Totul pentru cauze nobile : visare cu ochii deschişi. =)) Whatevă', la şcoală e super şi am luat o tonă de note mari săptămâna asta. Mă şi mir, dah las' că mâine vine testul de la mate...Şi vineri dăm la română şi avem o toonă de învăţat.Oricum, la română iau zece, că-mi place şi vreau să iau zece ca să mai tacă profa ( nu c'ar face gălăgie :)) ). Poante şi glume nesărate şi nesimţite au fost zilele astea la greu. Am râs bine azi, Kata şi Andra îi alungau pe băieţi cu sticla de apă minerală. He-he...^_^. Sincer, sunt extra relaxată deşi tata zice că dacă iau mai puţin de nouă nu mă mai finanţează. E tare greu să scoţi finanţe de la tata. Azi am să-mi iau blugi...din banii mei de Nijikon. Să vezi ce-i fac. =)) Azi au venit ăia de a 9a, care au fost la noi în clasă, în şcoală. Sa jucat lapte gros. Deci, ce să mai, zi tare. Zile prea tari. Am numărat...5,  nu, cred că şase note de zece, printre care un la română. Tare, ce să zic, dar la materii minore. Oricum, l-am frecat pe tata la cap cu chestia asta şi să sperăm că o să facă şi el ceva să mă binedispună. >.<

 
Simple Plan - Welcome To My Life

   Cât despre Nijikon, ai mei sunt întru totul deacord, mai ales că merg cu Malina. Şi o mai iau şi pe Kata (Kunata), cred, deci o să fie tare. Şi Malina zicea să mergem şi la concertul Guild. Dacă îmi dau seama unde e concertul până sâmbătă, mergem şi noi să vedem ce-i aia visual kei. Suntem praf şi ne lăudăm cu asta. Oricum, abia aştept să merg şi să-mi cheltuiesc banii ( partea minunată ); plus, sâmbătă sau diminică îşi face Kata ziua de naştere. Deci zilele astea ies. Mai nou, fără să o fi copiat pe Malina, ascult Simple Plan.

duminică, 10 octombrie 2010

Tu? Mort.

Am un chef acut şi nebun de postare. Exemplu de om care n'are ce face...
Mi-am amintit adineauri de o chestie veche pe care am scris'o despre skateări şi pe care inteţionez să n-o postez vreodată. Şi acuma, din cauza Adei, am să mă apuc de o poezie lungă şi fără rimă. Este ora 5:18.


Visul acut al unei vieţi pierdute
Ne urmăreşte,
Memorii fără amintiri, stâlcite
Se văd departe.

Pânze, sfori, mistere desluşite
Tot freamătă;
Şi universul taie acele vise.
Zâmbet clătinat;

Ai uitat oare ce înseamnă
Să fii dus
În lumea celor ce te urăsc?
Da, iubesc.

Rimele inexistente strălucesc
În privirea lor.
Timpul se întoarce repede
Şi demonul aşteaptă;

Galant, frumos, voce melodioasă
Acesta'i el,
Demonul nemuritor.
Va distruge tot ce'ai lăsat.

De aceea îl iubesc.
De aceea te voi iubi.
Uitare, veşnică.


Este 5:28. Oh, da! =)) Mai mult ficţiune, dar s'a lăsat norul, deci se potriveşte. 
Încă am nevoie de redozarea aia.

Entuziasm


Pentru un minut a ieşit soarele. Din cauza asta ştiu ce am să fac azi. Am să fac praf lumea fără să mă gândesc.

 [Edit] : Am ieşit imediat ce am avut ocazia. Şi m-am certat, din nou. Am nevoie de o redozare.


We're coiling our lacuna

  


Muzica metal, trebuia un post şi pentru ea. N'am să înşir de ce e cea mai tare, că mi'e lene acută. Vă spun doar că am înnebunit şi corupt lumea cu ea. Şi aici este playlist'ul meu pe moment : 

 
Linkin Park - The Catalyst 

 
  1. Linkin Park - Numb; The Catalyst; In the End; New Divide
 Patru melodii la rând, vechi şi noi, care totuşi nu mă plictisesc încă. Ştiu, Linkin Park nu e metal, mai degrabă rock, dar sunt buni. Îmi plac versurile şi linia melodică e ok, îi ascult când mă satur de prea mult zgâriat pe urechi. Un bun început, faţă de ce urmează.

 
Linkin Park - Numb

  2. Lacuna Coil - Our Truth ; Tarja - I Feel Immortal
 Lacuna Coil, rock spaniol. Îmi place să evaluez variaţiile muzicii rock şi metal în funcţie de ţară. De exemplu, Nightwish, Sonata Arctica şi Stratovarius, toate formaţii finlandeze, cântă destul de similar şi diferenţele generale nu sunt prea mari. Oricum, fiecare e originală şi totuşi există diferenţe notabile. Revenind, Lacuna Coil cântă mai diferit, mai uşor, cel puţin pe albumul Karmacode, dar totuşi au elemente grele. Tarja...trebuia pusă, vocea ei e incomparabilă. Personal, îmi place mai mult stilul muzical pe care-l adoptă acum, i se potriveşte mai bine decât metalul de la Nightwish. Şi totuşi, Nightwish era mai original cu ea.


 
Lacuna Coil - Our Truth

  3. Stratovarius - When Mountains Fall ; Nightwish - Bye Bye Beautiful
 Stratovarius nu prea am ascultat, sincer, dar îmi plac. E o formaţie mai veche, se vede după voce şi stilul muzical, iar melodia asta îmi aduce aminte de vară. Şi de blond...=)) De'asta îmi place toamna, nu am timp să visez. Iar Bye Bye Beautiful trebuie s-o ştiţi. Chiar dacă vocea lui Anette mai scârţâie, melodia este foarte bună (asta pentru că Nightwish are acelaşi compozitor...).

 
Nightwish - Bye Bye Beautiful

  4. Epica - Unleashed ; Nightwish - Wish I Had An Angel
  Epica, metal simfonic onlandez.. Melodia este destul de nouă, îmi place mai ales videoclipul, este genială şi o ascult de o lună. Nightwish, varaianta originală şi mult mai bună. Când am ascultat-o prima dată, îmi semăa destul de bine cu Bye Bye Beautiful, dar originalitatea vocii Tarjei este incomparabilă.

 
Nightwish - Wish I Had An Angel

vineri, 8 octombrie 2010

Somewhere : Passing

    Astăzi a fost o zi destul de rece şi enervantă, dar măcar am pierdut timpul distrându-mă. M-am trezit târziu şi a trebuit să mă grăbesc ca să ajung la şcoală, ca să aflu cu stupoare că mergem la nu ştiu ce târg de carte şi cărasem ghiozdanul degeaba; am plecat acasă înapoi, eu şi vreo două fete (asta se întâmplă când ai o buturugă de telefon spart, pe care ţi-e lene să-l scoţi de pe silent) şi m-am grăbit să ajung la şcoală până la nouă. Ok, am mai lălăito pe la info ceva timp şi când să plecăm, stai că nu mai mergem, că să facem ore. Bine, oi fi eu proastă sau ce, dar după ce m-am învârtit toată dimineaţa numai de ore aveam chef. Aşa că am plecat, simplu. Am fost cu fetele la McDonald’s şi am mâncat ceva, am mai vorbit şi am plecat acasă, că era prea frig să mai stau. Şi aşa am avut eu chef, să merg acasă pe jos; mă mir că nu am încheţat. În Bucureşti e groaznic : frig, înnorat, şi ploaia asta rară şi rece te taie. E enervant, cred că o să petrec din ce în ce mai mult tip în casă. Week-endul ăsta sper să mai ies, dacă nu plouă. În rest, la şcoală nici nu mă gândesc. În schimb am  terminat sezonul 1 din Kuroshitsuji…
    Deci, revenind : Kuroshitsuji a meritat holbarea. Este unul dintre cele mai reuşite anime-uri pe care le-am văzut (că am şi văzut multe…). Vorbim expres de anime, deci. Sfârşitul e destul de tragic şi poate vag, dar tot îmi place. În astea 5 episoade parcă totul se întâmplă prea repede, le-am văzut toate odată şi mi s-a părut puţin. Dar sfârşitul a fost perfect. Lupta dintre înger şi demon, dedicarea lui Sebastian şi loialitatea până în ultima clipă. Şi îmi place că finalul lasă drumul deschis unei continuări la fel de controvesate. Ultimul zâmbet al lui Sebastian este mirific. După vreo zece minute mi-am dat seama că nu avea cum să termine. Oricum, nu intenţionez să mă apuc încă de Kuroshitsuji II până când nu citesc toate capitolele din manga pe care le găsesc pe net.



    După confuzia din ultimul episod, am rămas aşa când am văzut Kuro OVA …O.O Abia m-am trezit bine, când am văzut ce rol avea Undertaker. Am râs mult în episodul ăla, e genial şi amuzant şi…perfect. Preferatul meu a fost Greil Sutcliffe, a jucar rolul Opheliei impecabil. Etc. Mi se face rău dacă mai plăvărăgesc despre Kuroshitsuji. Îmi place momentan foarte mult manga, am ajuns la capitolul 43 şi m-a mirat foarte mult faptul că Sebastian a fost omorât. Bineînţeles, sper şi sunt destul de sigură că o să apară el ; oricum, un lanţ de crime e ceva foarte interesant.
    În rest, am pierdut timpul şi am făcut curat în cameră în timp record, acum vreo juma’ de oră. Începe să-mi placă ceea ce fac, deşi pare stupid. Dah, sunt adormită şi într-o stare de stupizenie totală. =)) Goodnight, my dear hell of a butler’s master.

joi, 7 octombrie 2010

Kuroshitsuji : Hell of a Romeo

A Black Butler is something that every girls thinks is needed, but a demon is that something that everyone recalls.

'Between the good and bad’s where you’ll find me reaching for heaven hell'

Once one has rejected faith, it will become impossible for him to enter the gates of Heaven...

   Absolut, trebuia să pomenesc odată.  Am dat click acum două secunde pe butonul "Publicaţi Postare", pentru ca, cu o secundă înainte să dau click pe butonul "Postare Nouă". De ce? Ca să scriu odată ce'i aia Kuroshitsuji şi de ce îl/îi ador şi îl/îi voi adora. Ce este? One hell of a anime.
Plănuiam să-mi lărgesc orizonturile în acest domeniu de mult, dar am început să citesc manga. Am să scriu şi despre manga. Trebuie. =]]
    Deci, în Kuroshitsuji este vorba despre doi tipi : un puşti care strigă oriunde şi oricum 'Sebastian!', şi un majordon care-i răspunde de oriunde şi oricum 'Yes, My Lord!'. Taare introducere...sunt în stare de tonicăreală.
     Pff...am să postez aşa cum e acum. Mă freacă tata la cap să dispar. Edit Later.
    
     Am revenit. Trebuia. Deci, să revenim :
    Am început să văd Kuroshitsuji acum vreo două săptămâni (defapt să citesc manga); auzisem de prin august, dar nu prea mă interesase. Citeam mult manga, aşa că m'am înscris pe un site de download manga şi am citi de p'acolo. Şi am văzut într-o zi "Manga of the Week : Kuroshitsuji". Atunci am zis că mă apuc de manga, că prea mult auzisem. Şi după vreo 4 zile am început anime'ul. Simplu şi pronto. Ideea de 'epocă victoriană' o ştiam deja şi acum mi se pare genial să plasezi totul cu 200 de ani înainte. E foarte fascinant, plus că mai învăţ ceva. Ambientul, hainele şi eticheta strictă şi elegantă, cu culoarea de modern adiacentă fac totul foarte interesant şo...nais, suit, cul, tru, etc. Aşa e Kuroshitsuji. Din cauza epocii ăstea victoriene am visat de curând că îmi pictam peretele camerei într-o scenă de bal autentică. Lipsea doar o fată cu rochie roz şi al ei tutor cu ochii roşii şi cu mănuşi impecabile. Kya! =))
    Acum... Cum să nu'ţi placă...el : 





    Sebastian Michelis. Numai numele este fooarte...parfumat. Nu, foarte potrivit pentru un demon. Cred că ăsta e şi punctul lui foarte, faptul că e demon. M-a impresionat plăcut asta, mai ales că de ceva timp un manga fără elemente supranaturale mi se părea prea...obişnuit. Aşa, de lămureală, vorbim despre manga şi anime. Vocea este perfectă, japonezii ăştia ştiu să aleagă. Imaginea acea a lui, serios, cu zâmbetul acela ironic şi poate sarcastic, zvelt şi graţios; era clar un personaj desenat de o femeie.  Clar, un bărbat desenat de o femeie va fi mai atractiv pentru alte persoane de sex feminin. Deşi este clar un shōnen, deoarece n-are pic de element feminin (Greil Sutcliffe nu prea pare să aibă caracteristici feminine seductive prea puternice), este plin de tipi drăguţi, cu Sebastian în frunte. Ca majordon, îşi ia locul întâi cu siguranţă, acel 'Yes, My Lord' făcând orice fată (nu sunt singură, nu?) să fi vrut să zică 'Yes, My Lady". He-he =)) Deci, overall, Sebby este numărul unu din multe puncte de vedere, îmi place foarte mult, este unic şi este un personaj destul de controversant.



   Ciel Phantomhive. Irezistibil, puştiul e bestial. Personajul îmi place foarte mult, mai ales din cauza trecutului ăla negru de care'şi aminteşte cam des. Nici nu zici că are 12 ani, asta e clar. E foarte matur, elegant şi irezistibil. Irezistibil. Ăsta'i Ciel pentru mine, cea retardă pe moment. Cred că o să râd tare de tot dacă voi mai citi asta cândva. Revenind; îmi place în primul rând acea superioriate pe care o are, acel aer de nobil; şi asta îl face irezistibil. Viaţa lui în sine e dureroasă şi plină de ură; sentimentele lui nu se rezumă la doar un zâmbet sarcastic ca al lui Sebastian, el e descris mai bine. Titlul lui, de asemenea interesant. Am citit până acum mii de pagini de romane franceze, cu ai lor regi şi controverse şi m-am îndrăgostit de viaţa de la curte. Kuroshitsuji are şi asta, deci e minunat; în spatele titlului nobiliar se ascunde o persoană care cară pe umeri o responsabilitate imensă faţă de conducător. Mic, şi totuşi "The Queen's Guard Dog". Indeed, he's iresistible.

    Restul personajelor notabile ar fi Undertaker, Greil Sutcliffe şi Madam Red. Primul e total genial. Are mutra aia caraghioasă şi în acelaşi timp serioasă. Dar, ce m-a stresat : în manga are o singură apariţie, în cazul lui Madam Red. Dar atunci e mult mai bine prezentat, pe mine m'a făcut să râd destul de bine faza cu biscuiţi în formă de oase care nu apare în anime. Chestie minoră, dar mie mi'a plăcut. Vocea e cu totul potrivită, nu te sperie când iese din coşciug. :]] Îmi place în general atitudinea lui, dacă aş pune ceva, aş zice că tipu' e hardcore. Sunt bună la descriere, ştiu. Greil Sutcliffe; îmi place părul roşu, în primul rând şi apoi felul în care'l face praf pe Sebastian. Ador felul ăla al ei (greu...să zic 'el' sau 'ea'? whatevă) de a-şi expune farmecul feminin incomparabil. Personajul e comic, se potriveşte decorului şi e pătrunzător 'cuz' she's such a killah! Madam Red; apariţie scură şi semnificativă. Trecutul ei seamănă oarecum cu al lui Ciel. Mi'a plăcut atitudinea aia criminală, omora pe cine merita măcar. Era genul de tipă dură de din-afară şi sensibilă de din-năuntru, Şi roşul o făcea mai criminală. Elegantă şi criminală.
    Alte prezenţe nu m-au omorât prin anime, în manga mi se pare interesantă trupa de circ. În mare este un proiect foarte reuşit şi este ceva ce merită văzut. Am să continuu să vă omor cu Kuroshitsuji mult timp, asta e sigur.


Sid Monochrome no Kiss

Fără prea multe râsete nu merge

    Azi = bestial! Cred că o să mă duc la şcoală doar pentru că e atât de penal p'acolo. Şi am continuat cu Kuroshitsuji, aşa că am ajuns la episodul 19. Şi vreau să mai citesc manga, e mai interesantă ca poveste decât anime-ul. Muzică, am dat-o pe J-pop şi J-rock, după atât de mult timp...
    La şcoală a fost super tare, după o oră de fizică şi două de mate, am ieşit la sport. Ne-am învârtit un pic şi am decis să jucăm cu toţi câte ceva. Deja jocurile alea ale copilăriei le-am uitat, mai ales numărătorile alea cu rime penibile. Nu contează, mi-am amintit tot într-un sfert de oră. Şi-am jucat vreo două jocuri d'astea, unul în care ne-am rupt mâinile unul altuia şi al doilea, renumitul...cum s'o scrie..."v'aţi ascunselea". Îl ştii, cum să nu'l ştii, doar l-ai jucat măcar odată când erai la grădiniţă. A fost tare, mai ales că curtea şcolii e imensă şi e perfectă pentru ascuns. Am făcut mişto, am aflat că tipul nou şi ciudat de ciudat, Adi, e tare bun la rupt mâini şi mi-am dat seama că nu trebuia să mă apropii nici eu, nici Kata şi nici Andra de Robert, ăla cu fumu'. =)) Şi dup'aia s-a jucat...lapte gros. Nu'l ştii? Nici eu nu-l ştiam până să ajung între dragii mei retarzi. Practic, e un joc în care lumea se caţără unii pe alţii. Eu nu m'am băgat, n'avea chef să se urce nimeni pe mine. Însă Andra, Kata (care e mai mult decât slabă) şi încă două fete s-au jucat. Şi astfel că două dintre ele au trebuit să plece acasă într-un picior, deoarece băieţii au căzut peste ele. Naşpa. Bine, a fost amuzant de privit, că se ajungeau la tot felul de poziţii când cădeau ăştia. Oricum, naşpa, să-ţi faci praf picioru' aşa.
    În rest am ajuns acasă şi mi-am dat seama că bucătăria era plină de zeamă de struguri şi că trebuia să facă cineva curat (mama nu era acasă...) şi astfel m'am făcut cam vişinie pe mâini. Am făcut temele surprinzător de repede şi acum n'am nimic mai bun de făcut decât să bântui netu'. S-a făcut un frig afară...nici nu vreau să mă gândesc. Despre Kuroshitsuji în următorul post.


miercuri, 6 octombrie 2010

Do you regret I'm alive?

   Deşi sunt mai mult decât fericită, am reuşit să ironizez lumea. "I live my hard life!", influneţa Kuroshitsuji se observă. Azi o fost o zi de şcoală destul de ciudată şi aglomerată, am făcut o parte din ore îngrămădiţi cu ăia de la B şi ei au aflat cât de idiot şi nesimţit e Robert, iar eu aflat cât de idioţi şi miştocari de proastă calitate sunt ei. În rest am râs, am făcut mişto şi am vorbit al dracului de tare, de mă ştiau 50 de inşi din toată clasa. (dah, cred că am fost 50, cu exagerarea de rigoare). Orele sunt uşoare, la română am trecut la altă poezie (aşa de repede?), de data asta Nichita Stănescu. Şi zice profa "Nu Nichita pe care o ştiţi la televizor". La francă am făcut politică :P. Avem o profă truu, cred că n'o să prea facem francă anu' ăsta, că o să facem orice altceva. Fază tare la francă : prostu' de Vali avea limbariţă industrială, ca de obicei şi profa ne zicea ceva de...ceva interesant oricum, despre politică şi Franţa. Şi ăla vorbea ca prostu' prin spate. Înainte profa ne spusese că ea nu acceptă violenţa şi că nu o să se ia de noi, că n'o să ţipe etc. Şi s-a ţinut de cuvânt cu vârf şi îndesat. Cum? Ea vorbea acolo şi ăla vorbea în spate, amândoi odată. Profa se'ncruntă, se răsteşte (nici măcar n'a ţipat, aleluia!) la prostu' să tacă odată, ăla rămâne cu ochii mari şi nu zice nimic; profa se gândeşte vreo două secunde, clipeşte, zâmbeşte frumos şi-i zice "Scuză-mă...!". Am râs să murim, nu alta. Cum să'şi ceară o profă scuze lu' Vali?! Doamne, tipa e truu rău. Şi a şi făcut psihologia, deci se poate vorbi cu ea. Enfin, la şcoală e truu şi e moarte p'acolo. =)) Dacă m'ar auzi colegii, ar muri mai rău.
   Restul zilei l'am petrecut cu tata, care a ajuns suspect de devreme acasă. Am făcut mişto de tot ce ne încojura, bine că nu era mama acasă, că altfel era potop. A vrut domnu' tiacă'miu să se ia şi de mania mea pentru Kuroshitsuji, dah i'am închis gura înainte să spună vreo perlă şi să mă scoată din sărite. Şi am continuat să vizionez Kuroshitsuji. Cât despre Kuroshitsuji, am ajuns undeva pe la episodul 18 şi am downloadat până la 20. Şi am citit manga zilele astea. E mai interesantă decât anime-ul, asta e sigur, dar fără vocea lui Sebastian care spune tare şi răspicat "Yes, My Lord!", cred că n'ar fi acelaşi lucru. O să vobesc despre Kuro când termin primul sezon. 
   În mare a început să se simtă plictiseala de toamnă, dar măcar la şcoală e ceva mai fun. Şi continuăm cu muzica Metal, câteva melodii Epica, Stratovarius şi ceva nou Nightwish şi Tarja Turunen. Proiecte personale sunt multe, timp puţin. Şi vine Nijikon!

marți, 5 octombrie 2010

Macaraua din faţa primăriei

   Ce-i cu macaraua? E lucrul pe care-l văd dacă-mi ridic ochii în acest moment. Mai multe despre mine. Prea multe despre mine. Prin geamul ăsta vechi al camerei mele n-am mai văzut cerul clar de mult. Whatevă', e vina mea că stau într-un cartier mic şi prea populat. Mi-e lene să fac 5 paşi şi să fac o poză urâtă şi mohorâtă, ca să am cu ce mă lăuda. M-am ridicat, revin în 5 secunde. N-am aparatul, l-a luat tata cu el. Naşpa, niciodată n-am cu ce-mi face pozele mele idioate. Nevermind. Ascult din nou Kamelot.
   Până acum a îndrugat numa' prostii. Şi am să continuu. Azi n-am fost la şcoală deloc, deşi trebuia să mergem la nuştu' ce activitate sportivă, nu s-a dus nimeni. Toată dimineaţa am visat numai tâmpenii. Am visat un vis pe care-l mai visasem. Ciudat. Dacă se mai întâmplă ceva pe parcursul zilei, dau edit.

luni, 4 octombrie 2010

Hardcore, mah old fashioned shit

Azi...cea mai freak zii of mah truly shushky life. Am început să-mi fac propria limbă, mulţumită ciudat de ciudat Katei. Deja se observă, nu? =]] 

    La şcoală a fost plictisitor ca de obicei, toată, dar toată lumea a răcit. Iar mie abia mi-a trecut faza aia de mucăreală de săptămâna trecută, fază atât de nesimnificativă încât nici n-am fost la doctor. Un weekend de stat numai în casă şi m-am rezovat. Nu ştiu de ce, dar scriu asta şi mă gândesc ce-ar zice Kashim dacă ar trece p'aci. Cred că m'ar tăia în patru. Mi-e dor de el, serios. Mai nou, mi-e dor de o grămadă de lume, lume d'aia extraordinară. I miss my one of a hell Romeo. Etcc. Ah, şi la şcoală s-a pus Robert în spatele meu la ora de română şi a început să-mi şoptească tot felul de tâmpenico-fantastice prostii. Şi eu care încă sunt totuşi răcită, scot eu şerveţelul meu nemuritor din bancă şi-i zic "Nah, ca să nu mă uiţi!"...Profa de română nici nu s-a obosit să se întoarcă. He-he, I miss Undertaker. Tocmai acum mi-am dat seama că am pe birou...unu, doi, cinci şerveţele bune de aruncat. Încă sunt răcită? Da, that's why I miss Undertaker. La istorie a fost tare, am luat un zece şi am făcut nişte desene cretine cu Sara. În rest, am dormit cu ochii deschişi şi am înţeles ce fel de figură de stil este 'oximoronul'. Oh da, ador limba asta natală!

    Şi azi am avut meditaţii la mate. Booring, but useful. În rest, am downloadat în masă Kuroshitsuji şi după ce mă ocup de nişte poze, m'apuc de vizionat. Lovin' that one of a hell Phantom!

Şi aici e ora mea de istorie:

duminică, 3 octombrie 2010

Missing his cigarette or missing him? None, surely.

Viaţa e crudă, cruntă şi plictisitoare. Am minţit săptămâna asta de am crăpat. Chestii minore, până acum. Whatevă', latura mea de jegoasă ordinară e prea hardcore pentru lumea asta. Am despicat firul în patru cu maică'mea weekendu' ăsta şi am ajuns la o concluzie : "pula nu ştie carte". Aşa e, băieţii, puştanii, liceenii, tinereii, bărbaţii şi chiar şi moşii sunt cu toţii groaznici. Habar n-au să aprecieze şi să observe, vor tot şi toate. Etc, povestea se ştie de muult. Ah, şi încă o chestie : sunt mai deşteaptă decât mama. Nu, nu la chimie, la chimie ea e profa. La psihologie; dah, mai deşteaptă. Viaţa. Whatevă', I'm one hell of a daughter. Nu credeam că timpul petrecut cu mama ar putea fi atât de...tru. Şi ăsta e cuvântul, tru. Daah, ador să petrect timpu' cu mama, mai ales că are o grămadă de băieţi drăguţi pe la liceul ăla la care predă. Viaţa...minunată. =]]

Faza cu ţigara..."Oricum, eu stau să fumez". "Hm...normal. Şi aşa scap şi eu de tine". Tipul, se ştie el, şi-a luat nişte palme bune în ziua aia. Şi nu de la ţigări. Jegosul viciu mie mi se pare graţios. Dar asta înseamnă că el e graţios. Nu, el nu e în stare să preia şi partea aia a ţigărilor. Şi asta'l face un jegos, chiar dacă atunci m-a ajutat. Şi fraate, chiar am crezut că merită. Nu, ei nu merită.
"I have no regret to be free"
Lacking of fun this weekend. Ah, m-am apucat de Kuroshitsuji şi am să mă apuc de canto. Sunt tare, ce să mai.
>.<

Şi aşa, pentru Robert.


vineri, 1 octombrie 2010

At teh rock schol

  La şcoală, ora de info. Adol ziua de vineri, începem fix cu două ore cu diriga, adică la info. Taare, adormim de tot în ritmul ăsta. Plus, ăştia deja au început să chiulească, lucru inevitabil de altfel. Ieri a fost o zi banală, am frect menta şi-am făcut teme. Era 8 seara şi eu făceam teme la română, dar m-am ambiţionat şi mi-a ieşit o capodoperă de temă. Şi ăştia din clasă se uitau strâmb că habar n-au să lege o frază. Whatevă, viaţa lor.
  Am avut un vis penal, şi aşa mi-a venit o idee genială pentru restul zilei. Ah, şi m-am reapucat de citit. Presimt că vremurile când ieşeam afară chiar dacă ploua cu găleata s-au cam dus pentru moment. Oricum, am nevoie de un impuls şi o iau de la cap. Mamă ce e urlă p'aci, pluteşte în aer sentimentul de plictiseală. Cel puţin aşa mi se pare mie. Măcar a ieşit soarele, care-mi dă inspiraţie. S-a sunat, prima oră e deja gata?? Bloondule...

Şi iată inspiraţia mea...:

 
Coridorul lung şi întunecat ascundea pe acel cineva care zâmbea sarcastic. Şi tăietor, ca o secure. Pereţii tapetaţi cu acel model scorojit şi ars de timp erau atinşi uşor de o mână firavă, cu unghile lungi şi negre, înfăşurată într-un şirag de mărgele care creau un zgomot uşor, tăietor. Purta o rochie neagră, ce o făcea uşoară ca o umbră. Scurtă, poate prea scurtă, cu un voal imens în spate. părea o perversă mireasă a morţii, cea ce-l făcea pe individul ascuns în umbră să ofteze împovărat de imaginea damei. Aceasta urcă scările, privindu-l cu coada ochiului ei viclean, şoptindu-i un scurt "Vino", care zbură repede de pe buzele ei vineţi, acoperite de rujul sângeriu. 
El o urmă vărjit, ştiind că apariţia aceasta incertă era exact ceea ce şi-ar dori. Se uita mirat în jur, prin întunericul înţepător, fără să vadă o rază de lumină. Însă o simţea aproape, ceea ce-i dădea un sentiment de aparentă siguranţă. O uşă masivă, cunoscută prea bine de cei doi se deschise greu, scârţâind puternic. O cameră lucioasă, melancolică îi întâmpină cu pereţii ei de oglindă, în care cei doi se vedeau de mii de ori, în ciuda întunericului aspru care-i înconjura.
"Stai!", îi spuse tânărul şi o strânse puternic, pe la spate, înconjurându-i corpul subţire care fremăta sub atingerea lui. Îi simţea mirosul sângeriu, voalurile rochiei mângâindu-i trupul. Îi puse mâna pe piciorul gol, iar aceasta rămase indiferentă,  după câteva secunde respirând fierbinte asupra lui. "Chiar trebuie?", îl întrebă ea deznădăjduită. Îi plăcea acest sentiment de siguranţă pe care i-l dădea întunericul. I-ar fi lipsit zâmbetul lui  sarcastic, atingerea lui rece. Îl privi adânc cu ochii ei albi şi strălucitori, iar privirea ei era pătrunzătoare. Îl lovi ca un trăsnet, trăsnet care-i dădea acelaşi impuls. O sărută apăsat, simţind acea dulceaţă ce era numai a ei. Rămaseră aşa mult timp, cu ochii închişi, ca şi cum ar fi murit împreună. "Îmi pare rău..." , îi spuse ea, şi scoase un cuţit mic, ..."dar tu nu mă vei părăsi; vom pleca împreună, aşa cum ţi-ai dorit mereu."
Oglinzile scânteiau, arătând parcă urma de viaţă ce dăinuise strălucirea cândva. Sângele acoperea tot, mirosul puternic plutind în aer. Dar totuşi, erau împreună. Ţipete.
 
back to top