Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 31 august 2010

Ultima zi de vară

   Simţeam că trebuie să vorbesc puţin despre asta. Plouă uşor şi afară e înnorat. Vara s-a dus fără vreau realizare extraordinară. Nici măcar nu prea m-am apucat de teme...>.< M-am plimbat, m-am holbat, am slăbit câteva kilograme şi cred că la mare le-am pus la loc. Azi am ieşit un pic ca să cumpăr câte ceva. Acum o lună ieşeam ca să-l mai văd pe blond. Cam aşa a fost vara. Mă bucur că începe şcoala, o să am şi eu cu ce să-mi ocup timpul, şi, cel mai important, am să uit de blond. Aşa a fost şi anul trecut, parcă. Cum am spus, mă aştept să am mai multe realizări pe timpul şcolii, doar mă apuc de canto, volei şi meditaţii la mate...nu? Ai mei nu prea par să facă ceva în privinţa asta, dar o să trag eu cumva de ei.
   Oricum, vreau să mulţumesc caniculei din vara asta, vreau să-i mulţumesc blondului şi blondei, Malinei şi tuturor care mi-au alinat plictiseala. Vara asta a fost super tare, aşa cum a fost. Aş fi putut face mai multe, dar totuşi nu-mi pare rău. Tot ce ştiu e că l-am văzut pe blond în fiecare zi posibilă. =]]

Ştii, trebuia să scriu ceva.

    Vreau să ştiţi că în vacanţa asta n-am făcut nimic extraordinar. Şi sunt sigură că nu sunt singura. Nu pot să cred ce repede a trecut timpul. Nu mă plâng, serios c-am început să-mi fac planuri serioase pentru perioada în care o să fiu la şcoală. Mă simt super tare că trec a 8a; când am terminat a 4a, mama mea (cea mai tare din lume, sincer ) a întrebat clasa aia de boboci care îşi luau rămas bun de la doamna învăţătoare (n-am să uit nevăr and evăr her words) "Cum vă simţiţi acum că aţi terminat şi clasa a 4a? Eu şi colegii mei eram extra veseli, doar crescusem şi treceam la o altă etapă a vieţii, deci toţi au răspuns că se simt super tare, doar devenisem 'mai mari'. Şi mama zice "Şi nu vă pare rău? Înainte (într-a 4a) eraţi cei mai mari dintre cei mai mici, acum (într-a 5a) sunteţi cei mai mici dintre cei mai mari" Am rămas aşa O.O. =]] Acum însă o să fim cei mai mari dintre cei mai mari. Şi totuşi citeam un post undeva care spunea că cei de puştii 12-13 ani sunt imaturi, mincinoşi, laşi şi falşi. M-am simţit ciudat, eu încă am 13 ani şi mă mândresc cu asta, doar sunt cea mai mică din clasă. Nu ştiu, am momente când sunt laşă şi imatură, dar nu asta defineşte ceea ce sunt, nu? Poate, cine ştie. Fiecare se maturizează cum poate.  Îmi amintesc că veneam zilele trecute de la plajă, şi în spatele meu era un puşti cu tatăl său şi sor-sa mai mică. Şi îi zicea tacă-său : "Mă, dacă tu de la 10 ani vrei să mergi la disctecă, la 14 ani ce ai să faci?" Am pufnit în râs, iar cei doi s-au uitat ciudat la mine. De ce am pufnit în râs? Peste câteva luni îmi fac buletinul, şi eu n-am nici un chef să aud de discotecă. Mi se pare deplasată ideea. Prefer să trăiesc în imaturitatea mea de copil şi să mă mai bucur de stropul ăla de copilărie pe care-l mai am, deci poate că sunt imatură >.< Poate, dar nu cred.
 
 Despre vacanţa mea, mai târziu.

Am revenit


Stupid me is back. Vă spun tot mai încolo.
In stupid we trust.


duminică, 22 august 2010

Am Plecat

În noaptea asta plec la mare. Deja mă simt acolo.
Locul cel mai frumos din lume, pe lângă al meu Bucureşti prăfuit.



Am să vă aduc o mostră, dar oricum nu o s-o simţiţi niciodată.

joi, 19 august 2010

Within Temptation - The Heart Of Everything

Within Temptation este o formaţie de rock simfonic originară din Olanda. Personal, îmi plac pentru că îmbină elemente care nu sunt specifice muzicii rock ( ex.: flaut ) cu anumite caracteristici metal. Formaţia a fost fondată de Robert Westerholt (chitară) şi pe atunci iubita sa Sharon den Adel (voce). Faptul că formaţia a fost formată de un cuplu a influenţat total ascensiunea acestea şi formaţia în sine, cei doi fiind căsătoriţi şi având doi copii. Vocea vocalistei Sharon den Adel se clasează în gama mezzo-sopranelor; personal mie îmi place foarte mult cum cântă, are o voce plăcută, nu neapărat potrivită pentru muzica rock. Dar oricum ar fi, fără Sharon den Adel Within Temptation n-ar fi unic. Cred că vocea ei a influenţat foarte mult muzica formaţiei, rock-ul simfonic neputând fi cântat de oricine.
Albumul "The Heart of Everything" diferă de muzica compusă de Within Temptation până atunci. În primul se observă clar că dă spre comercial. Cel puţin mie aşa mi se pare, dar oricum ar fi, tot e extraordinar. Îl ascult de vreo 2 săptămâni şi tot nu mă plictisesc. Asa sunt eu, nu mă plictisesc de muzica rock niciodată. =]]



Within Temptation
The Heart Of Eveything

1. The Howling
2. What Have You Done (featuring Keith Caputo)
3. Frozen
4. Our Solemn Hour
5. The Heart Of Everything
6. Hand Of Sorrow
7. The Cross
8. Final Destination
9. All I Need
10. The Truth Beneath The Rose
11. Forgiven

1. The Howling - Melodia asta a fost prima melodie Within Temptation pe care am ascultat-o. Lăsând deoparte faptul că este compusă pentru promovarea unui joc video (The Chronicles of Spellborn), melodia este genială. Dă mai mult înspre rock gotic, iar vocea lui Sharon este mixată îndeajuns încât să nu se exagereze. Un foarte bun început pentru album.
2. What Have You Done (feat. Keith Caputo) - A doua melodie Within Temptation pe care am ascultat-o. =]] Se continuă cu acelaşi sound ca în "The Howling". Melodia are aceeaşi tentă comercială şi cred că nici mixajele nu lipsesc. Versurile însă sunt foarte interesante "Would you mind if I killed you?/Would you mind if'd try to?".
2. Frozen - Al treilea single al albumului, după cele două de sus. Se continuă cu acelaşi sound, poate câteva aranjamente mai diferită. Ce diferă este că vocea vocalistei este mai clară, nemixată. Melodia asta îmi aduce aminte de momentele în care-mi îngheaţă picioarele. Momente care sunt cam prea dese, ceea ce mie mi se pare super tare.
3. Our Solemn Hour - Ei bine, aici începe să se observe originalitatea formaţiei. Din câte am înţeles eu din versuri, tema cântecului este războiul. Are acea tentă apocaliptică care pe mine mă face să mă uit spre cer. Versurile sunt geniale, mai ales inserţiile de limbă latină. Vocea lui Sharon de Adel este pusă în valoare de orchestră.
4. The Heart Of Eveything - Se continuă pe aceeaşi linie ca în "Our Solemn Hour", dar intervin elementele metal şi mixajele mai vizibile. Melodia chiar reprezintă întregul album, are un pic din toate. Versurile sunt simple, dar expresive. Îmi place pentru că mă readuce la realitate, are un mesaj foarte puternic : "Open up your eyes/ Save yourself from fading away, now"
5. Heart Of Sorrow - Se introduc pianul şi vioara, dar se continuă cu elementele rock. Versurile sunt extraordinare, expresive. Din punct de vedere al versurilor, Hand Of Sorrow este melodia mea preferată de pe album. "The curse of his powers tormented his life/ Obeying the crowd was a sinister price/ His soul was tortured by love and by pain/ He surely would flee but the oath made him stay".
6. The Cross - Melodia mea preferată de pe album. Se îndepărtează un pic de elemenetele rock prezente până acum, se adaugă elementele simfonice. Nu te zgârie pe urechi aşa de tare, într-un fel plăcut.Versurile sunt foarte frumos armonizate cu melodia. Pură simfonie.
7. Final Destination - Se continuă cam pe acelaşi ton, dar zgâriatul ăla de urechi atât de tare revine. Vocea lui Sharon este mixată, ceea ce te face să-ţi dai seama că dacă ar cânta mai jos, ar suna ca una dintre acele vampe din filmele de groază. Melodie care mă face să ţip. "I can’t stand the fear inside me/ Cause it’s leading me astray/ And it will be my ending"
8. All I Need - Se mai liniştesc apele =]]. Vocea ei este perfectă, cu urechea mea n-am auzit vreun mixaj. Eu îl văd ca pe un cântec de dragoste, îmi aminteşte de blond sau de...blond. Numai de blond. Aş putea cânta melodia asta oriunde. Mă face să plâng fără să vărs o lacrimă.
9. The Truth Beneath The Rose - Ieşim din starea de amorţeală şi ne întoarcem la rockul simfonic specific. La melodia asta greşesc mereu versurile, chiar dacă sunt simple. Vocea e mult prea sus ca să mai fi atent şi la cuvinte. Mă face să visez că zbor."Is it a sin to seek the truth/ The truth beneath the rose"
10. Forgiven - Cântecul a fost lansat pentru promovarea următorului Within Temptation disc, "Black  Symphony" Melodia asta îmi înmoaie picioarele. Vocea lui Sharon este pur şi simplu incomparabilă. Melodia asta îmi aminteşte de cineva care avea obiceiul să se joace cu părul meu. Încheierea perfectă după atâta zgâriat pe urechi.

Dor(m) de mult

Am visat o grămadă de tâmpenii astă-noapte. Ce mai început nu? Mi-a fost lene să mai scriu în blog, plus că nu prea am avut ce scrie. Mă tot plimb cu ai mei prin ţară. Mi s-a stricat mp3-ul, căştile sunt bune de aruncat. Mă miram că rezistă prea mult =]]. M-am chinuit să-mi fac unghiile negre, ca să le şterg după două zile. Şi eu care la aranjasem să reziste două săptămâni. Lucruri mărunte, nimic interesant. M-am apucat de ascultat mai multă muzică rock, şi vreau să trec la metal. Aş fi vrut să merg la concertul Iron Maiden, dar am fost plecată şi ai mei s-au încăpățânat să mă ia şi pe mine. Oricum, nu's fan, deci nu'i mare pagubă (încă). L-am visat pe blond...a fost naşpa rău. De ceva timp îmi tot zâmbeşte când ne vedem (sau când ne visăm =]]). Am o grămadă de teme şi nici nu m-am apucat de ele. O să mă omoare profa de română, dah n-am ce să-i fac. La anu' jur că nu mă mai duc la nici o olimpiadă sau concurs. Prea mult stres. Deşi ar fi tare s-o fac praf (din nou) pe deşteapta clasei. Ador trăncăneala asta. Dar mă opresc aici, tre s-o sun pe Malina. Be right back. Defapt, tre să plec. See you in an hour.

joi, 12 august 2010

Animezup

Nu că ar conta, dar nu cred că am să mai intru pe zup, decât ocazional. Încă un exemplu al lenei şi non-seriozităţii mele. Şi un exemplu de membru activ juma' de lună. Sincer, prefer să m-apuce depresia prin parc. Ha!

Mă simt ca o fantomă

   Sunt într-o stare groaznică. Îmi tremură picioarele şi muzica asta depresivă accentuează sentimentul. Dar e singura pe care o mai pot asculta. Dacă am să cad, vă rog să nu mă mai ridicaţi. Aş vedea aceleaşi lucruri care m-ar face să cad din nou, la nesfârşit. Visez ca o proastă. Începe să mă complexe faptul că n-am prieteni. Întotdeauna am fost prea selectivă şi prea pretenţioasă. Şi atunci când am găsit oamenii potriviţi, n-am ştiu cum să-i abordez. Mi-e dor de copilăria mea, atunci când nu mă interesa dacă parcul era plin sau gol. Acum parcul e prea plin. Şi mie mi-e prea greu să-mi dau seama că aşa va rămâne. Nici nu mai ştiu ce vreau. Ridic ochii şi văd aceleaşi lucruri, aceleaşi mutre care parcă mă urmăresc. Dar defapt eu îi urmăresc. Abia aştept să înceapă şcoala şi să îmi taie gâtul temele, ca să nu mai am timp să mă uit! Am început să mă cert cu ai mei. Mereu mă întreabă de ce sunt supărată, dacă am păţit ceva. Practic, n-am păţit nimic, dar sunt clipele astea în care vreau să mă arunc în gârlă şi acolo să rămân. Măi, voi ăştia, măcar voi să fiţi fericiţi!

"Would you mind if I killed you?
Would you mind if I tried to?
'Cause you have turned into my worst enemy,
You carry hate that I fell'

luni, 9 august 2010

Something to keep...

     Zilele astea toride de Bucureşti trebuiau să-mi atace dispoziţia. Şi deşi căldura nu m-a afectat deloc, m-a afectat plictiseala. Lumea a plecat din oraş şi eu abia am sosit. Şi-am să mai plec la sfârşitul lunii când, parcă văd, au să vin toţi prietenii mei înapoi. Plus mai am o tonă de teme de care nu ştiu cum o să mă descotorosesc. Întotdeauna am detestat temele de vacanţă. Îmi amintesc de fosta mea dirigă, femeie pe care am urât-o din tot sufletul. Ne mai era şi profă de română, deci era pe capul nostru mai mereu. Dar o iubesc pentru un lucru : niciodată nu ne dădea teme de vacanţă. "Vacanţa-i pentru relaxare, distracţie, nu pentru învăţat. Că doar d'aia-i vacanţă". Dah, nu pentru mine..

     
     Deci, am ajuns acasă iar ai mei au constatat că nu au cheia de la casă. Norocul nostru că avem două uşi la casă, dintre care una are cheia în broasca dinăuntru. Şi aşa m-au pus ai mei pe mine să intru în casă printr-un "geam". Era defapt o cutie de metal ce dădea spre geam, pe care iarna ai mei o foloseau drept frigider pentru anumite chestii. Mai mult de 25-30 de cm înălţime nu avea. Problema nu era faptul că n-aş fi încăput, doar că dacă intram pe-acolo mă umpleam de praf şi mă zgâriam toată de la metalul ăla. Practic, era imposibil. Dar n-am intrat pe-acolo, aleluia! Din fericire o adevărată fereastră era deschisă, doar că ai mei nu-şi dăduseră seama. Mi-am făcut loc printre troacele din curte şi am intrat frumuşel în casă. Iar astăzi, mama a găsit cheia undeva adânc ascunsă, în căptuşeala genţii sale fără fund. Când mi-a zis, am pufnit în râs şi i-am arătat degetul mijlociu. Ea mi-a răspuns la fel şi-a aruncat cu cheile după mine. =]]
       Altă fază tare ar fi perna mea. Aseară mi-am dat seama că pe ea scrie RIP, lucru super tare, dar în acelaşi timp super ciudat. Dar, din nefericire, ochii mei cei minunaţi m-au ajutat să-mi dau seama că acel "I" era defapt un "T". Am întrebat-o pe mama de ce scrie aşa pe faţa de pernă. De menţionat că acea faţă de pernă are o vârstă preistorică. Aşa deci, am aflat că "RTP" sunt nişte iniţiale frumos brodate ale unor cinevauri care s-au dus de mult. Nu v-am spus eu că e o poveste preistorică? =]] Totuşi continui să cred că perna mea poate fi asemuită cu un mormânt. Mă gândeam să fac în aşa fel încât "T"-ul ăla să pară un "I", nu ştiu, poate am s-o tai sau am să descos broderia. Oricum, fac eu cumva şi tot ajung la "RIP"-ul ăla. Măcar fac şi eu ceva amuzant în vacanţa asta.


Asculta mai multe audio Muzica
       Să continuăm deci cu prostiile care m-au mirat pe mine. N-am să mai lungesc aşa de mult, oricum postarea asta e cam lălăită, dar fie :]. S-a mai întâmplat o chestie amuzantă să zicem : când am vrut să fac curat printre lucrurile mele, mi-am dat seama că tot ce-aveam eu prin casă nu mai avea loc în dulap =D. Zilele astea, cu tot cu picanteriile lor au fost aşa cum trebuia să fie. Acum am de gând să mă duc prin Poli, că tot n-am ce face. Sau ar trebui să mă apuc de teme? =]]

     

duminică, 8 august 2010

Little me



You Are Skinny Dipping






You are a fairly conservative, down to earth person. You aren't known for making trouble.

That being said, you can be a little mischievous at times. You have a bit of a wild streak!

You have probably been accused of being a flirt or a tease - and you're guilty as charged.

You are naturally quite playful and coy. You're mostly sugar, but you're also a little spice.






You are the Sense of Touch






You are a highly sensitive and easily moved person.
You love to get as close to other people as possible.
Human connection is very important to you.

You are also likely to be an animal lover who loves animals as much as humans.

In fact, you like almost anything soft!

You have expensive taste in clothes and furniture. It's all about the fabric.






You Are Photography





You are a very observant person. You can't tune out the world around you, so you pay careful attention to it.

You prefer to be the one who blends into the scenery, so that you can totally appreciate the scenery.

You tend to see things that other people miss. You have an artist's eye. You can turn anything into art.

Photography is the perfect hobby for you because you can just hang back, watch, and create.






Your Toes Should Be Black





A total rule breaker (and heartbreaker), you're always a little punk rock.

Your flirting style: Wacky and a bit shocking.

Your ideal guy: An accomplished artist, musician, or writer.

Stay away from: Preppy guys looking for a quick bad girl fling.


…! Uh-la-la !…

Azi, 07.August.010, Sâmbătă, aflându-mă undeva în judeţul Prahova…

    Chestia asta o scriu de undeva din craiu’ munţilor, loc ce-mi aminteşte cât de dor mi-e de Bucureştiul păfuit, zgomotos şi murdar pe care-l ador atât de mult. Mda…am să vă omor cu asta şi tot n-o să-mi pese, Bucureştiu’ e cel mai tare şi nu l-aş da pentru aproape nici un alt oraş din lume. Am zis aproape, nu? :D Aşa sunt eu, iubesc tot ce mă iubeşte. Ciudat, nu? Tocmai am zis că Bucureştiul m-ar iubi…Nu că n-ar fi adevărat, doar Bucureştiul şi cu mine suntem cei mai buni prieteni. Aşa e, vechi prieten, şi mie mi-e dor de tine! =]] Acum sincer, cred că orice oraş m-ar urî pentru că eu urăsc toate locurile care n-au Politehnica. Viva Politehnica, jos skaterii din ea! Dacă eşti skater să nu crezi că urăsc skaterii, urăsc doar acel grup de skaterii care se perindă prin Politehnica mea. Dah, a mea! ;p Dar să revenim la ceea ce n-am apucat să vă spun; despre cât de mult îmi plac mie skaterii şi de ce îmi vine să-i ard p’ăştia din Poli cu tot cu plăcile lor rămânând să vă spun altădată (lungă frază, am citit-o de trei ori ca să-mi dau seama ce-am scris…).


Asculta mai multe audio Muzica

    Deeci, săptămâna asta m-am plimbat prin juma’ de ţară; mai bine zis m-am plimbat vreo 3 zile, că restul am lălăit. Am plecat marţi parcă şi ai mei vroiau să mergem la Mânăstirea Tismana. Până la urmă, tata a cumpărat o hartă a mânăstirilor şi aşa am ajuns să vedem vreo 10 mânăstiri în două zile. Mama tot comenta că prea ne grăbim, că trebuia să stăm mai mult şi aşa mai departe. Oricum, totul a fost super fun. Pe mine m-au ancorat în pe bancheta din spate a maşinii, cu harta-n bot =]]. Ce-a urmat a fost extra…nici nu ştiu cum să descriu. De câte ori ai mei mă puneau să mă uit pe hartă ori nu auzeam, că aveam căştile în urechi, ori ai mei un înţelegeau o iotă din ce le ziceam şi luau ei harta să se uite. Cel mai tare a fost când am urcat sus la o mănăstire. Şi când zic sus, zic 840 de metrii. A fost super, de acolo sus se vedea super tare. Dacă vreau să mor cumva, să mă ducă cineva acolo şi să mă arunce de sus, pentru că, la cât de mare e distanţa, am să mor înainte să cad. Am făcut la poze acolo, încât mama începuse să se enerveze că nu-i mai dădeam aparatul, ea care face mereu poze cu tonele. Specificare =]]: acum la TV e un film tare weird, pentru că am ridicat ochii şi-am văzut nişte tipi care alergau prin ploaie după un raton. Personal, mi s-a părut super funny ratonu’ acela =]]. Revenind, uite o poză cu locul unde vreau să mor…

















    Creepy, no? =]] Tot acolo sus era şi-o carieră de piatră despre care un  prost ar fi zis că e un deşert. N-am găsit altă metodă de descriere, aşa că mă rezum la simplul „mi-a plăcut la nebunie acolo!”. Deci, după lungi plimbări prin sud-vestul ţării, ne-am îndreptat spre graniţă. Şi din nefericire actele mele erau acasă, aşa că n-am mai trecut la sârbi, cum vroiau ai mei. Dar măcar am reuşit să fac nişte poze la barajul de la Porţile de Fier. Şi printre altele am prins din mers un vapor care mi-a plăcut extraordinar de mult.













    Toată plimbarea asta prin ţară a fost  cam obositoare, dar a meritat distracţia. Plus, tot drumul m-am contrazis cu mama pe tema muzicii rock. =]] Am ajuns acasă joi la prânz şi peste câteva ore am plecat spre locul unde mă aflu acum. Tot ce-am să vă spun despre locul acesta e că îl urăsc. Abia aştept să mă întorc mâine acasă, să revăd Politehnica mea şi să-l mai înjur odată pe Dy. Şi încă o chestie : m-am apucat de asculat mai multă muzică rock, lucru care în curând o va înnebuni pe Malina =]].
 
back to top