Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 29 iulie 2010

"Vise Zâmbăreţe" sau "Amintiri..."

Era vară. Da, vară, vacanţă şi vise zâmbăreţe. Tocmai mă întâlnisem cu prietena mea cea mai bună. Trebuia să trecem acel pod care leagă două lumi. De fapt, erau doar două sensuri diferite ale Splaiului Independenţei, care era tăiat de falnica apă a Dîmboviţei. Plină de gunoaie şi raţe, dar falnică. Când eram mică, cuvântul „Dîmboviţa” îmi inspira bomboane; acum îmi inspiră o copilărie. Ne-am oprit la marginea podului, ca să privim apa. Cel puţin eu, căci prietena mea era pierdută în alte lucruri mărunte. Eu mereu am fost mai visătoare, deşi cred că nu se vede.
Şi l-am văzut. Soarele era încadrat de teii de pe marginea apei. Parcă am văzut în el o viaţă de poveste, cu mii de nuanţe ale sentimentelor roşii, portocalii, galbene, violet şi roz. M-am pierdut în el. Parcă toată viaţa mea trecuse într-o secundă. Îmi vedem reflecţia îndepărtată, modelată de unduirile apei. Apa luase foc. Părea atât de vie, colorată în acel portocaliu. Parcă priveam ochii unei fete cu păr bălai şi privire de aur. Nu doream să mă trezesc. Era un vis prea frumos. Teii îşi scuturau din când în când frunzele, care cădeau pe apă. Îmi imaginam un pictor care stropeşte o foaie cu culoare, parcă dorind să o învie.
S-a auzit clopoţelul unei biciclete. Asta lipsea din amurgul meu, sunetul! Dacă aş fi putut să ating razele calde, doar pentru o secundă, aş fi fost fericită. Doar o clipă. Soarele părea că zâmbeşte. Ne zâmbea nouă tuturor, salutându-ne parcă. Îşi lua rămas bun, ascunzându-se într-o altă pare a universului. Iar eu eram gata să mă întorc la vara mea. Da, vară, vacanţă şi vise zâmbăreţe. Şi un apus despre care eu spun că a fost cât se poate de exotic.

Cuvinte Poemizate

Am să postez câteva poezii pe care le-am scris mai demult. Compoziţie proprie, deci mucoşii n-au voie să fure!
Mare parte din poezii nu au titlu, deoarece fac parte din diferite proiecte.


Asculta mai multe audio Muzica

1. Chip Neceresc

Cântecul mut al lunii
Răsare dintr-o stea,
Ca umbra albă-a fericirii
De la fereastra mea

Ca mii de flori îndepărtate,
Priviri ce-au fost de mult uitate
Ochi de zâmbesc cu nepăsare,
Parcă cerând adânc iertare

Pentru că eu m-am ofilit,
N-am vrut să mai privesc
Să văd cu-nfrigurare zugrăvit
Al tău chip neceresc.

2.

Cartea vieţii revarsă mii de secrete,
Pentru că sufletul meu nu s-a ofilit
Deşi am trăit în singurătate
Şi ochii tăi nu mi-au zâmbit;

N-am uitat ultimul vers
Al sufletului tău cel şters,
Mi-am amintit ce-i fericirea
Şi ţi-am readus iubirea

Din sentimente abstracte
Şi gânduri atât de îndepărtate,
Eu te-am ales pe tine
Şi am îndepărtat atâtea suspine.

3.

Privind cu vârful negricios,
Un mic creion portocaliu
Aşterne flori liliachii
Pe pergamentul străveziu.

4. 

Falling into-an endless stream
Filled with hate, love and fear;
I try to wake from such a dream,
Although I never find you near.

5.

Endless tear, don't cry.
Life could may still worth a try;
Endless smile, don't die.
Your soul may still worth a fly;

Tough you have never seen before,
A flower crying so much more.
You tried to open every door
And find yourself lost, anymore.

6.

Şi spune-mi tu, dragă foaie albă de hîrtie...
De ce dintr-o dată viaţa mea a devenit străvezie?
Şi luminează-mă condei ce-aşterni minuni
Cum de-am trăit doar într-un vis atîtea luni?

7.

Printre-al meu ocean de vise
O făptură s-a pierdut
Prin cuvintele nescrise,
Ars-a visul nevăzut

Şi-a zburat nefericirea
Către-azurul nesfârşit
Vântul pierzând amintirea
Acelui cântec neauzit



© Copyright by Sayuuki

Momentul Momentelor










Mood: Plictisită de moooarte
Status: N'am
Locaţie: Acăsică
Mănânc: Nothin', da aş mânca o cioară =))
Beau: Nimic
Sunt îmbrăcată în: Haine...Tricou turcoaz, blugi
Ascult: Nightwish - Amaranth
Privesc: Primăria Municipiului Bucureşti. Mă aflu cam la vreo 30 de metri de clădire :|
Status mess: N'am
Vorbesc pe mess cu: Nobody
Citesc: Ar trebui să citesc cărţile care mi le-a dat profa de română, dah...
Mă gândesc la: Mare...Vreau să plec odată în vacanţă!
Dating: Not yet
Doresc: Să-l dau cu capu de pereţi pentru ce mi-a făcut aseară
Iubesc pe: Dumnezeu
Nervoasă pe: Mulţi, foarte mulţi
Urăsc pe: Nimeni, poate Francesca
Îmi lipseşte: Marea
Abia aştept să: Apară noul album Evanescence

miercuri, 28 iulie 2010

Bid My Blood To Run

Toate cuvintele, enunţurile şi frazele au sens figurat. Şi mai au lipit dreptul de autor. Şi se pot numi poeme, fragmente, momente de inspiraţie. Şi sunt ficţiune. Şi o să te facă să crezi muuule lucruri, nu?

«Se uita în ochii ei căprui şi i se putea citi scârba pe chip:
-Eşti o curvă, ştiai? El e al meu! Înţelege odată, cine te tot crezi?!
-Cine mă cred...? Un personaj dintr-un vis.»


"Azi vei gândi multe, dar nimic din aceste multe lucruri nu mă vor include pe mine. "

Prin negura dinaintea lui se putea descifra o siluetă. Şi-ar fi dorit să fie a ei, dar nu era. În acelaşi timp lipsa şi totuşi prezenţa ei îl înnebunea şi îl bucura. Se tot întreba de ce aude mele acea melodie care devenise o povară pentru conştiinţa sa. Şi totuşi el o cântase prima dată, acea melodie care creiona parcă acel zâmbet de mult uitat.
Dar înaintea lui se afla ceva ce nu era om. Clipi. Nu mai văzu nimic. Şi porni mai departe, rătăcind prin acelaşi loc, loc pe care îl va părăsi înaintea ei.


"Although I'd like to join the crowd in their enthusiastic cloud."

Un chip de copil. O fetiţă ce nu părea să aibă mai mult de 4 ani, îmbrăcată într-o rochiţă drăgălaşă portocalie. O făptură gingaşă ce privea cu ochii mari şi verzi spre mine. Nu înţelegeam ce putea căuta un copil într-un loc ca ăsta. Părea să trăiască în propria ei lume. Nu o deranjau muzica, mirosul de tutun sau băutură, strigătele sau râsetele. Mă simţeam ciudat, privirea ei mă făcea să cred că nu mă aflu în locul potrivit. Dar n-aveam de gând să plec, doar aşteptasem asta de luni bune. M-am ridicat ca să mai iau un pahar. Încă nu depăşisem limita, deşi erau fete care deja urlau şi se cocoţau pe mese. Încă. Am luat paharul de la bar şi jumătate din conţinut l-am aruncat. Mă Andrei, care deja se îmbătase. Speram să mă bazez pe el, dar se dovedise inutil. Fetele mă strigă entuziasmate. Vroiau să merg cu ele şi cu aceşti câţiva băieţi, undeva. Nu prea mă interesa unde şi nici nu auzisem. Băutura începuse să-şi facă efectul; m-am îndreptat spre grup. Dar am simţit o mânuţă mică care mă ţinea strâns de picior. "Tu ai să mergi acasă cu mine. Tu nu faci parte din mulţime."


"Ajută-mă, sau vei dispărea şi tu"

Alerga, privind înapoi îngrozită. Tăişul care ar fi trebuit să o spintece strălucea în lumina lunii. Luna, în strălucirea ei palidă, privea, parcă cu milă, ceea ce avea să se întâmple. Vânătorului îi scăpărau ochii roşii de poftă. Afară era frig, pădurea era stearpă; zăpada rece începuse să cadă uşor, cerul alăturându-se măcelului ce avea să urmeze. Fata se împiedică şi căzu, ţipând de spaimă. Se ridică şi continuă să fugă. Timpul trecea şi zăpada cădea, aşternându-se pe pământ în straturi din ce în ce mai mari. Ceva îi dădea energia să continue fuga, să lungească vânătoarea şi să disipeze măcelul ce avea să urmeze. Cel puţin aşa credea ea. Fugea de ore, poate chiar zile. Nu se mai uitase în spate, nu îl mai auzea, dar îl simţea acolo, undeva, urmând-o neîncetat.  Deodată căzu la pământ, epuizată. Zâmbea. Ştia că s-a terminat, dar nu aşa cum ar fi vrut el. Închise ochii şi sufletul ei zbură departe, undeva unde el nu o mai putea răni. Iar trupul ei încă cald se făcu una cu zăpada, care încă mai cădea pe pământ.


miercuri, 21 iulie 2010

"Mi-ai dăruit inocenţa" sau "Crize de narcisism"


Mi-e dor; mi-e dor de ceea ce se cheamă viaţă. Trebuie să fac ceva şi să-mi revin. Mi-ajunge atâta lâncezeală, luau-ar dracu de stare aburindă! Da, mă simt ca aburul negru ce n-are chef să iasă din cana de cafea, dar trebuie. Trebuie să fac ceva cu viaţa mea! Să nu mai caut lucruri imposibile, să nu mai visez la lucruri de nu se vor întâmpla vreodată. Trebuie să-i mulţumesc pe-ai mei; de când a început vacanţa, din leneşă, nesimţită etc. nu mă mai scot. Trebuie să scap de kilogramele astea care au început să mă complexeze. Ce vacanţă la mare, ce holbat la skaterii din cartier, ce ieşit în parc! Vreau să simt că trăiesc, vreau să cred că nu fac umbră pământului degeaba. Mi-este lene să scriu o carte, deşi aş putea da lovitura vieţii mele la câte idei am. Să studiez design-ul grafic mi se pare prea greu. Iar la capitolul muzică, mama aşteaptă de o mie de ani (2 zile) telefonul profesoarei. Lălăi pe zup şi stardoll; m-am săturat să caut prieteni.


Asculta mai multe audio Muzica

Niciodată n-am avut un prieten adevărat. NICIODATĂ!!! Şi mereu m-a durut. Am încercat să ascund, să cred că nu am nevoie. Sigur, n-am nevoie... Alţii îşi dau dedicaţii de dragoste pe net sau îşi găsesc cei mai buni prieteni, iar pe mine nu mă acceptă nimeni. De ce? Pentru că sunt aşa cum sunt. Şi da, blonzilor, sunt deşteaptă, am talent, am potenţial şi sunt cea mai tare! Ai auzit? CEA MAI TARE!!! Şi nu-mi pasă dacă vă sâcâi, dacă vă enervez, dacă mă dau prea mare. Din partea mea, puteţi să muriţi toţi de ciudă, că mă doare fix în cur. La 14 ani măcar eu ştiu ce-am să fac cu viaţa mea. Voi ştiţi că tre să ieşiţi cu prietenii voştrii oligofreni diseară. Îmi vine scârbă numai când vă simt. Şi da, sunt tare, pentru că vă simt de la 100 de km şi ştiu exact ce gândiţi, nah! Şi nu-mi pasă ce credeţi, tot cea mai cul(tă) am să rămân!!!

vineri, 16 iulie 2010

La Mulţi Ani 2011!!!

Azi a fost o zi penală, blonzilor! De ce? Pentru că tocmai mi-am dat seama că suneţi penibili! Da blondo, aşa mă hârjoneam şi eu cu el. Şi da blondo, pe mine m-ar fi ţinut mai strâns în braţe! Şi da, blondo, din păcate visez...
Şi mă refeream la blonda lu' Dy, nu la altă blondă care m-a adus în centrul atenţiei azi. Malina, La mulţi ani fată!

Lăsând deoparte dedicaţiile zilei de azi, să vă spun de ce sărbătorim. Dar, să-ncepem cu începutul:

După lălăiala de dimineaţă (adică pe la ora 11), m-am învârtit prin casă, am avut musafiri şi aşa mai departe. Pe la 6 juma' mă sună Malina. Pe la 7 juma' fost-am în parc la mene. Malina venise cu Blaky, un căţel drăguţ şi micuţ, căpos şi puricos :)) (bine, puricos chiar nu e, e cel mai curat chine pe care l-am văzut). Şi abia ne întâlnisem noi că deja ne trezisem cu vreo doi copii pe lângă câine, care era teoretic infosensiv. Teoretic, nu şi practic... Şi mai facem noi nici doi paşi, că inofensivul drăgălaş ne-arată cât de căpos e: mic aşa cum era el, se ia la trântă cu câtamai bulldog-ul (habar n-am dac-am scris bine) şi atât i-a şi trebuit...celelalt câine l-a cam şifonat un pic şi don'şoru' căpos, în zbuciumările lui prin ghiarele fiorosului oponent, a reuşit să rupă lesa. După cele cinci minute de atenţie intensă, după ce copii ziseră "sărăcuţu'!" şi după ce puştanii ziseră "mă da ai şi tu o zgardă!", lăsate total în uitare :)), eu şi prietena mea ne aşezăm pe o bancă. După lălăiala de rigoare, de ducem la mine acasă, ca să aranjăm lesa aia nenorocită :]. Şi da, ştiu c-am folosit de prea multe ori cuvântu' 'după', dar mi-i lene să gândesc la ora asta. 
Aşa, reparăm zgarda şifonatului şi ne întoarcem în parc. Lume cunoscută, zero. Blonzi, zero. Nu mai era chiar nimeni p'acolo? Ba da, studenţii Politehnicii erau destui. Ne aşezăm noi pe bancă, dăm telefoane, citim horoscoape ş.a.m.d, până când din stânga şi din dreapta, la o anumită depărtare, se aud nişte bubuituri. La început eu m-am speriat, că nu se mai terminau. Până-mi arată Malina că erau defapt nişte artificii. Şi cum tocmai vorbeam despre faptul că urma ziua Malinei, îmi zice ea râzând: "La mulţi ani 2011!"
Artificiile deja apăruseră, bubuiturile se auzeau şi eu, în toată splendoarea orei 10, m-am cocoţat pe bancă şi m-am uitat mai atent la artificii. Un moment mai târziu, am strigat râzând: "La mulţi ani 2011!" . Multă lume prin jur nu era, dar mie mi-a plăcut la nebunie. Şi am râs!

Edit: Malina si-a pierdut telefonul aseara si m-am trezit ca ma suna cineva de pe telefonul ei zicand ca l-a gasit pe jos. Pana la urma am vorbit cu respectivu' si l-a lasat in cutia postala :)).




Aşa că blondo, tot şifonată rămâi! :))
Aşa că Malinuşco, la mulţi ani 2011!

miercuri, 14 iulie 2010

Leapşă + Blogthings = Frecat de mentă-n miez de noapte

1. Yourself ? Azi, Indiferentă
2. Your bestfriend ? Malina = Telephone :)) Nu la fel de creativ
3. Your hair ? Trebuie un pic tuns
4. Your mother ? Cu catalog
5. Your father ? Cu sutană
6. Your favorite item ? Creion de desen
7. Your dream last night ? Nu-mi mai aduc aminte
8. Your favorite drink ? 7Up
9. Your dream car ? Tricicletă
10. The room you`re in ? Cameră Abstractă
11. Your ex ? Neva' had one
12. Your fear ? None
13. What you want to be in 10 years ? Ori Psiholog ori îmi fac o trupă rock
14. Who you hung out with last night ? Malina
15. What you`re not ? Blind
16. Muffins ? Alea roz sunt bune de pozat :))
18. Time ? doişpe 32
19. The last thing you did ? Wrote
20. What are you wearing ? Rochie în dungi
21. Your favorite weather ? Furtună cu tunete
22. Your favorite book ? Le Vincomte de Bragelonne
23. The last thing you ate ? Un baton Lion
24. Your life ? Dizzy
25. Your mood ? Sleepy
26. Your body ? I could be skinner, but I like myself, 'Cuz' I'm Uniqe, Baby!
27. What are you thinking about right now ? O să adorm cu capu' în hârtiile din faţa mea
28. Your car ? -.-
29. What are you doing at the moment ? Thinkin'
30. Your summer ? Funny
31. What color are your underwear ? Crem şi maro
32. What is the weather like ? E noapte...
33. When is the last time you laughed ? Acum vreo 4 ore
34. What is on your tv ?Aceeaşi imagine neagră (de obicei e oprit)



You Are a Blackberry






On the one hand, you can be a bit rebellious and even somewhat naughty. You live large and refuse to do what you're told.

On the other hand, you're quite sweet and even a bit sensitive. Those who know you well know that you can be fragile.

Some people may be intimidated by you, but just as many people are drawn to you. You have a sparkling personality.

You are confident in your uniqueness. You've never quite fit in, and you're good with that. You enjoy being one of a kind.






You Are Intense






You're so energetic and passionate it's intoxicating. You are fired up!

You're the type of person that has many things going on at once. And you refuse to pick just one.

You are always up for an adventure, and you are likely to turn a boring day into something amazing.

You crave new and mind blowing experiences. If you feel nervous, you're doing something right.






You're Sweet Because You're Mellow






You're the kind of person who likes to go with the flow. You never want to cause a fuss.

As long as people treat you with respect, you're happy to go along for the ride.

You are an accepting and loving friend. You like people just the way you are.

You may not be flashy or over the top, but people like your steady calm.






You Are an Emotional Artist






You're the type of artist who creates because you are moved. It's like it's not even a choice.

Your art is all about expressing yourself, and to be honest, you don't really care about what others think of it.

You are in love with the things that you create. Every piece of art you've made has great meaning to you.

You don't beat yourself up if your art isn't perfect. If you're happy with what it says, then that's all you could ask for.


marți, 13 iulie 2010

Vacanţă, nu?

Notă: Anunţul ăla mare şi roşu e pus pentru că n-am de gând să postez chiar aşa de des, dar mai am şi eu zile când îmi frec timpu' p'aci.

Azi am băgat pe gât o veste proastă. Vacanţa se anulează...Trebuia să mergem la mare peste graniţă eu şi cu mama, tata neputând veni. În dimineaţa asta mama şi tata s-au dus binişor să-mi facă mie paşaport (aşa e, am 13, şi ce? ) ; după ce au depus actele alea, s-au dus pe la diferite agenţii să se intereseze. Şi bineînţeles că tata şi-a schimbat decizia subit şi a vrut şi el să meargă...Şi aşa toate planurile mele au fost ruinate. Când am aflat m-am crizat răău, că doar aveam totul plănuit şi vine ăsta şi-mi dă totu' peste cap. Şi ca să-mi treacă "supărarea" m-am dus şi-am cheltuit nişte biştari. Aşa-s eu, când mă supăr ori dau gata toţi banii care-mi pică-n mâini ori dau gata grămada de dulciuri...Ciudat, ştiu, mare parte din persoanele care le ştiu se cam înfometează la depresii d'astea temporare.
Şi ca să fie totu' ok, vorbit-ai cu Malina şi ieşirăm în parc. Eu mereu ajung în parc înaintea ei...Rău am făcut că n-am aşteptat-o pe canicula aia, serios! M-aşez eu pe-o băncuţă din Poli şi sesisez că un anumit băiat după care mă uit eu mai insistent de ceva timp e p'acolo, cu alţi băieţi care-i ştiam şi c-o tipă a cărei mutră mai târziu avea să atragă cea mai mare doză de scârbă din vara asta. Deci, era un tip p'acolo cu o sticlă de apă. Şi aşa apare ecuaţia Tip+Sticlă cu Apă+Eliberarea Apei din Sticlă = Tipa Nouă Face Contact cu Hidrogenu'.
Pe scurt: unu' din cunoscuţii lu' Dy ( tipu' care-mi place) o udă pe tipa nouă. Don'şoara fleşcă este înconjurată de Dy şi prietenii lui, care după ce se vor face şi ei fleaşcă, vor reuşi să-i ia sticla tipului care avea dependenţă de hidrogen :)). Nimic anormal, înafară de tipa nouă, până acum. Ăştia de bat constant cu apă, că doar au cişmelele alea din Politehnică la discreţie. Rămâne Dy cu tipa nouă, singuri şi-şi pune braţul în jurul gâtului ei, el aflându-se lâgă ea, nu în faţa ei (complicat, ştiu, dar dacă eşti prost şi nu înţelegi, înscrie-te la grădi ). Când i-am văzut, plus că eram destul de departe şi mai erau şi nişte copaci prin jur, mi s-a părut un pic ciudat, dar Dy ştiu că mai face aşa uneori şi cu alte tipe. Când am văzut că se sărută, serios că am rămas mai indiferentă decât am fost vreodată. Ăla a fost primul sentiment: indiferenţă. După, m-am gândit şi mi-am imaginat imaginea care şi-acum îmi face scârbă : " Cu picioarele pe skate, blond, vechi 'prieten', cu cămaşa neagră desfăcută, cu berea în mână şi urlând = Dy". Şi mi-am zis că nu trebuie să-mi pese. Şi acum mă mir cum de nu m-am supărat sau ceva; cred că deja mi-a trecut faza cu fluturaşii în stomac la fiecare privire, oricum îl cunosc de atââââta timp. Plus, tipa e banală: prea slabă, blondă destul de deschis (deşi nu părea vopsită ), mai scundă şi decât mine, îmbrăcată în tricou negru şi pantaloni scurţi negri albi parcă; şi mai era şi stridentă, plus că arăta penibil fiind singura fată în mijlocul a 6-7 băieţi. Banală, punct.
Toată chestiuţa asta s-a întâmplat înainte să vina Malina. Şi vine Malina. Şi îi spun. Şi frate, cred că în zece minute vorbeam cu totul altceva. Şi ne-au mâncat ţânţarii. Şi blonzilor, sunteţi banali. Şi dragă Faust a VIII-lea, Sor-ta, Regina Elementelor, încă te priveşte :)).

miercuri, 7 iulie 2010

Yeah, such a fucking feelin'...

Phh...de când n-am mai trecut p'aci.
Deci, zilele astea m-am plictisit undeva în craiul munţilor. N-am chef nici să-mi amintesc, tot ce ştiu e că a fost extra boring. Plus, săptămâna trecută au venit nişte veri de-ai mei şi a trebuit să stau eu cu ei; a fost kinda fun, dar tot m-am plictisit, că deh, m-a cam ars soarele de Bucharest :)) Următoarele 2 săptămâni plec pe litoral, şi nu cred c-o să fie ăla românesc, plus că am o tonă de cărţi de citit în vacanţă, de care abia m-am apucat ieri. Deci nush când o să mai trec p'aici...şi, da, ştiu că n-o să vă fie dor de mene :)).


Asculta mai multe audio Muzica

Şi o leapşă luată de pe blogu' lui Metal

Nume: Sayuuki or Maria
Vreau să devin: Nush...ori psiholog, ori să-mi fac o trupă rock
Îmi plac[e]: Să frec menta, să desenez, să ies prin parc sau scriu tot felu' de tâmpenii.
Nu îmi plac[e]: Căcăniul şi beţele de urechi :)) Hai, c'asta a fost scârbos. Păii...cred că piţipoancele, albul şi insistenţa.
Cuvântul meu preferat este: Habarnix
Azi am făcut: Research for ză vacation şi-am ros juma' de creion -.-
M-am plictisit de: Clădirea vecină, că doar e primăria...
Sunt: Acuma...bored. În general...enervantă >:)
Am nevoie de: O doză de limonadă. Neah...o nouă bike.
În curând voi: Pleca în vacanţă, yeah!
Dacă va fi fată, primul meu copil se va numi: Lily sau Alexandra
Dacă va fi băiat, primul meu copil se va numi: Tiberiu sau Cristi
O trupă: Evanescence
O melodie: The Last Song I'm Wasting On You
Eu spun copac, tu spui: WTF!
Site-ul preferat: My ză Blog
Cel mai scârbos lucru: Când oamenii îşi rod unghiile murdare
Cel mai drăguţ lucru: Eu şi vocea mea.
Stilul pe care îl adopţi: My own style, 'cuz' I'm unique, baby!
Dulciuri: Îngheţată de tiramisu.
Ceva de băut: 7Up sau Montain Dew
Dependenţe: Ochii negrii şi să frec menta.
Ce reacţie ţi-a provocat HSM?: L-am văzut prima oară pe la 9 ani, şi-atunci mi-a plăcut. Dar acuma e cam prăfuit.

Oricum, abia aştept să merg la mareeeee!





 
back to top