Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Swallow me

Sonata Arctica devine obsesivă. Se potriveşte prea bine cu tot.
Mă doare gâtul. Mă mir cum de nu s-au ars boxele. E tare că mama n-are nici o treabă cu muzica mea.
Etcc. Sonata Evăăăăr \m/!

        Am chef de o manga. Am să caut ceva interesant pe net, poate îmi mai umplu timpul. Am găsit prin bibliotecă Mara, de Ioan Slavici. Dă-mi în cap, nu mă omor după Slavici. Dar am s-o citesc, că apare pe bibiliografia de la profa de română. Şi după, ceva ce cred că o să-mi placă : Mirona, Cella Serghi. Am citi vreo 2 pagini la întâmplare ca să văd dacă o arunc într-un colţ sau nu, şi de atunci stă pe raft. Nu mă omor eu cu lectura, dar când încep dau gata o carte în maxim o săptămână. Cel mai tare e să citeşti noaptea, cel puţin eu asta am făcut toată vacanţa de iarna trecută.
        Despre muzicăă...am nişte părinţi taare tru din punctul ăsta de vedere. Tata nu prea e p'acasă iar mama nu are absolut nici o problemă. Chiar începe să-i placă Nighwish. Defapt, mama mi-a spus de Nighwish :)). Anyway, uneori ai mei sunt chiar tru. Mai ales când avem toţi crize =]]. D'aia e bine că nu prea avem vecini.
        Mi-am făcut rost de telefon : înainte aveam o buturugă antică, primul meu telefon, care avea ecranul spart pentru a doua oară. Oricum, mă descurcam, plus că eu nu prea vorbesc mult la telefon. Fază tare la şcoală : aveam telefonul în bancă, aproape de mine ca să văd ceasul. Şi fumătoru', Robert, care stătea în ultima bancă, îmi zice "Maria, pune telefonul ăla undeva că-mi face cu ochiul". Whatt? Telefonu' meu zici? =]]. I-am zis "Ia şi uită-te şi tu un pic la el, să vedem dacă îţi mai face cu ochiul". I-l dau, se uită, telefonul era praf, zgâriat, spart, praaaf. Face o mutră...epică, zici că secase izvoru' de manele, mi-l dă înapoi şi-mi zice dezamăgit "Ia-l înapoi, n-am nevoie de aşa ceva!". Am râs cât am putut cu Sara, a fost absolut penală mutra băiatului. Eh, acuma mi-am făcut rost de altul, thank god. Dacă mi-l fură pe ăla, deşi nu e cine ştie ce, în pisez pe fumător. Mai ales că atunci când mi-a furat Edi mp3-ul [un aparat nu prea extraordinar, ce-i drept, dar bun, îl am de un an şi merge perfect], Robert a fost primul care m-a ajutat să-l recuperez. Ciudat, noh? D'aia îmi ador eu clasa de nebuni, fumători, manelişti, nesimţiţi şi poate pitzi. Pentru că sunt pur şi simplu adorabili <3.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top