Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Trânteala perfecţiunii

Nu luaţi în serios ce scrie p'aci, mai ales tu.

De ce am impresia că deja e duminică şi că weekend-ul s-a terminat? Pentru că am făcut prea multe lucruri azi. He.he. 
Mă uit la unghiile mele negre pe care mama le detestă şi-mi amintesc că azi a plouat. Ziua asta seamănă prea bine cu zilele de vară când eram mică şi blondu’ mă obliga să stau afară doar ca să nu rămână el singur. Era egoist always, d’aia îl uram atâta. Şi încă îl urăsc. He.he. Ridic din sprâncene fără să-mi dau seama şi mă frec la ochi; de ce văd un pic în ceaţă, că doar nu sunt obosită, doar m-am sculat la 11. Se pare că deja am o ciudată rutină de şcoală. Obosesc la ore fixe. Oare când o să mă şi scol la ore fixe? Greu de prevăzut. A trecut o lună de şcoală, mai sunt opt.
 ’Ce, frate? Opt luni de şcoală?! ’
 ’Da, da aşa e, opt luni în care o să-ţi trântesc cu ceva în cap în fiecare zi! Yeah, abia aştept!’
 ’Ce frumos! Păcat că nu suntem la aceeaşi şcoală… ’
 ’Neeah… nu suntem la aceeaşi şcoală. Doar stăm la 10 metrii distanţă unul de altul. Dacă vrei, vin să te trezesc de dimineaţă, aşa ca să vezi şi tu o figură perfectă de devreme.’
 ’He-he…deja mi s-a făcut dor de tine’
 ’Daah? Aş vreau eu… Defapt, revin la trântitul cu ceva în cap zilnic, dacă vrei chiar de dimineaţă.’
 ’D’aia te iubesc eu pe tine! ’
 ’Să ştii că sentimentul nu e reciproc…’
 ’Glumeam, binînţeles. ’
Asta da exemplu de conversaţie deşteaptă şi interesantă. Şi mai sunt tone de exemple din’astea care mă fac să’mi doresc numai’ trânteli, doar de’ar fi în vacanţă! Clar, sunt obosită : mai am un pic şi-mi cade capul. Oricum, după ora 11 îmi trece şi mi se mai face somn la 4 dimineaţa. Bucureştiul acesta devine prea complicat pentru mine. D’aia îl şi ador. Şi…pe tine nu te ador, ştii că glumesc! He.he. Lovin’ that Undertaker!

Am să dau un edit până la ora 4 cu siguranţă.
[Edit]Asta dacă nu mi se rup unghiile.
[Edit d'adevăratelea] 
Că tot vorbeam de Undertaker, m-am apucat de Kuroshitsuji II şi deja am văzut 8 episoade. M-a cam dezamăgit până acum, sincer. Grafica era mai interesantă în primul sezon. Ba nu, mint, îmi place. Mă contrazic singură. Îmi place Claude, îmi place Alois şi îmi place povestea în sine. Totuşi, manga e mai interesantă. Mereu va fi…:P. E destul original, dar partea comică s-a cam pierdut. Şi mi-e door de Undertaker. Fie, mi-e lene să descriu prea multe, dar în mare povestea e interesantă. Şi Sebastian e la fel de parfumat! Yee. Eeh. Hi.hi. Etc.
      Azi m-am plimbat prin Bucureşti. Am mers să vedem unde va fi concertul Guild. E undeva în spatele operei, un club cu aspect gotic. Arată destul de interesant şi sunt sigură că o să fie interesant. Şi ne’am plimbat până la universitate ca să luăm bilete de la Orange; acolo, nimic, închis. Ciudat, ăştia se culcă devreme rău. Până la urmă ne-am dus la Carrefour, la Germanos ca să întrebăm de bilete. Acolo fază tare : intrăm eu şi cu Malina, mă duc eu la tipul acela şi-l întreb de nişte bilete la un concert. Acela aprobă, dă din cap, zice „Da”; avea o mutră atât de ciudată, că te speria. Mă uit eu la Malina, ne pufneşte râsul şi continuu la fel. După ce i’am spus ce bilete vreau, unde, când, etc. şi el a răspuns la fel, de zici că-l durea în cur, eu deja devenisem derutată. Credeam că face mişto sau ceva, dah zice el într-un sfârşit : „Uite care-i faza : ştiu la bilete te referi, dar nu…nu mai am hârtie să le printez” O.O >.<… Ce măh tu? Ne’a pufnit râsul şi pe noi şi aproape şi pe el, zic eu ‚mulţumesc’ şi plecăm. Fraate, dar nu putea să zică de când i-am spus de bilete?! Am râs până am terminat cumpărăturile; plus, aveam impresia că Malina o să mă calce pe picioare cu căruciorul.
      După asta, iau eu o sticlă de Ice Tea, că muream de sete. Mergem la casă, plătim şi ieşim. Când să deschis sticla…nu puteam. Nici Malina, care după ce s-a contrazis cu mine şi s-a străduit să deschidă sticla aia cu toată forţa ei, n-a reuşit nimic. „Fată, las’ că găsesc eu pe cineva să ne-o deschidă”. Era seară, noapte chiar şi mergeam pe lângă căminele studenţeşti. Şi vede ea doi tipi, se opreşe, îşi pune o mutră potrivită şi îi roagă să-i deschidă sticla. Primul trece pe lângă ea ca o umbră; al doilea o deschide, Malina zice ‚mulţumesc’ şi tipul îi răspunde ciudat… „Măh, ăştia nu sunt români” am concluzionat noi după. A fost taree, zicea Malina după „Măi, dacă nu mă credem le ziceam că le dau sticla de pomană pentru soţia mea care a  murit şi care se afla puţin mai încolo”. Dah, eu eram tipa aia de puţin mai încolo. Whatevă, sper c’aţi înţeles. Am râs în hohote de m-am înecat cu ceaiul până la lacrimi. D’aia acum mi-e somn. Mă retrag.
„Yes, My Lady”
„Ce tu măh?”
„Nu ziceai tu că sunt malefic şi demonic? Uite dovada!”
„Tu eşti blond…”

Un comentariu:

 
back to top