Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 7 octombrie 2010

Fără prea multe râsete nu merge

    Azi = bestial! Cred că o să mă duc la şcoală doar pentru că e atât de penal p'acolo. Şi am continuat cu Kuroshitsuji, aşa că am ajuns la episodul 19. Şi vreau să mai citesc manga, e mai interesantă ca poveste decât anime-ul. Muzică, am dat-o pe J-pop şi J-rock, după atât de mult timp...
    La şcoală a fost super tare, după o oră de fizică şi două de mate, am ieşit la sport. Ne-am învârtit un pic şi am decis să jucăm cu toţi câte ceva. Deja jocurile alea ale copilăriei le-am uitat, mai ales numărătorile alea cu rime penibile. Nu contează, mi-am amintit tot într-un sfert de oră. Şi-am jucat vreo două jocuri d'astea, unul în care ne-am rupt mâinile unul altuia şi al doilea, renumitul...cum s'o scrie..."v'aţi ascunselea". Îl ştii, cum să nu'l ştii, doar l-ai jucat măcar odată când erai la grădiniţă. A fost tare, mai ales că curtea şcolii e imensă şi e perfectă pentru ascuns. Am făcut mişto, am aflat că tipul nou şi ciudat de ciudat, Adi, e tare bun la rupt mâini şi mi-am dat seama că nu trebuia să mă apropii nici eu, nici Kata şi nici Andra de Robert, ăla cu fumu'. =)) Şi dup'aia s-a jucat...lapte gros. Nu'l ştii? Nici eu nu-l ştiam până să ajung între dragii mei retarzi. Practic, e un joc în care lumea se caţără unii pe alţii. Eu nu m'am băgat, n'avea chef să se urce nimeni pe mine. Însă Andra, Kata (care e mai mult decât slabă) şi încă două fete s-au jucat. Şi astfel că două dintre ele au trebuit să plece acasă într-un picior, deoarece băieţii au căzut peste ele. Naşpa. Bine, a fost amuzant de privit, că se ajungeau la tot felul de poziţii când cădeau ăştia. Oricum, naşpa, să-ţi faci praf picioru' aşa.
    În rest am ajuns acasă şi mi-am dat seama că bucătăria era plină de zeamă de struguri şi că trebuia să facă cineva curat (mama nu era acasă...) şi astfel m'am făcut cam vişinie pe mâini. Am făcut temele surprinzător de repede şi acum n'am nimic mai bun de făcut decât să bântui netu'. S-a făcut un frig afară...nici nu vreau să mă gândesc. Despre Kuroshitsuji în următorul post.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top