Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 6 octombrie 2010

Do you regret I'm alive?

   Deşi sunt mai mult decât fericită, am reuşit să ironizez lumea. "I live my hard life!", influneţa Kuroshitsuji se observă. Azi o fost o zi de şcoală destul de ciudată şi aglomerată, am făcut o parte din ore îngrămădiţi cu ăia de la B şi ei au aflat cât de idiot şi nesimţit e Robert, iar eu aflat cât de idioţi şi miştocari de proastă calitate sunt ei. În rest am râs, am făcut mişto şi am vorbit al dracului de tare, de mă ştiau 50 de inşi din toată clasa. (dah, cred că am fost 50, cu exagerarea de rigoare). Orele sunt uşoare, la română am trecut la altă poezie (aşa de repede?), de data asta Nichita Stănescu. Şi zice profa "Nu Nichita pe care o ştiţi la televizor". La francă am făcut politică :P. Avem o profă truu, cred că n'o să prea facem francă anu' ăsta, că o să facem orice altceva. Fază tare la francă : prostu' de Vali avea limbariţă industrială, ca de obicei şi profa ne zicea ceva de...ceva interesant oricum, despre politică şi Franţa. Şi ăla vorbea ca prostu' prin spate. Înainte profa ne spusese că ea nu acceptă violenţa şi că nu o să se ia de noi, că n'o să ţipe etc. Şi s-a ţinut de cuvânt cu vârf şi îndesat. Cum? Ea vorbea acolo şi ăla vorbea în spate, amândoi odată. Profa se'ncruntă, se răsteşte (nici măcar n'a ţipat, aleluia!) la prostu' să tacă odată, ăla rămâne cu ochii mari şi nu zice nimic; profa se gândeşte vreo două secunde, clipeşte, zâmbeşte frumos şi-i zice "Scuză-mă...!". Am râs să murim, nu alta. Cum să'şi ceară o profă scuze lu' Vali?! Doamne, tipa e truu rău. Şi a şi făcut psihologia, deci se poate vorbi cu ea. Enfin, la şcoală e truu şi e moarte p'acolo. =)) Dacă m'ar auzi colegii, ar muri mai rău.
   Restul zilei l'am petrecut cu tata, care a ajuns suspect de devreme acasă. Am făcut mişto de tot ce ne încojura, bine că nu era mama acasă, că altfel era potop. A vrut domnu' tiacă'miu să se ia şi de mania mea pentru Kuroshitsuji, dah i'am închis gura înainte să spună vreo perlă şi să mă scoată din sărite. Şi am continuat să vizionez Kuroshitsuji. Cât despre Kuroshitsuji, am ajuns undeva pe la episodul 18 şi am downloadat până la 20. Şi am citit manga zilele astea. E mai interesantă decât anime-ul, asta e sigur, dar fără vocea lui Sebastian care spune tare şi răspicat "Yes, My Lord!", cred că n'ar fi acelaşi lucru. O să vobesc despre Kuro când termin primul sezon. 
   În mare a început să se simtă plictiseala de toamnă, dar măcar la şcoală e ceva mai fun. Şi continuăm cu muzica Metal, câteva melodii Epica, Stratovarius şi ceva nou Nightwish şi Tarja Turunen. Proiecte personale sunt multe, timp puţin. Şi vine Nijikon!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top