Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 20 septembrie 2010

"Screaming out for my attention"

   "Hush, my dear" Asta-i pentru blond :P. Dar scriu despre asta mai încolo.
   Deşi azi la şcoală îmi cădeau ochii de somn, totuşi a fost o zi...penaaală. 'I'm such a killah!'. Andra n-a venit la şcoală, din cauza unor probleme personale, aşa că eu am luat-o înaintea Sarei şi am rămas cu Ralu în bancă pentru restul zilei. A fost peeeeenaaaal! Enervant, ştiu. A fost tru, a fost LOL şi a fost tare. Ore am făcut, dar mie mi s-a părut uşor, doar eram semi-adormită. Am ascultat muzică şi am măzgălit vreo 3 din 6 ore. Şi trebuie să recunosc, iPodu' lu' Ralu' e genial. Bine, nu aparatul, muzica de pe el. "Halloween" sau "Luv yo fuckin' face!". Ascultă rock, ceea ce o face minunată, dar ascultă rock, nu metal. Şi totuşi îmi vedea să dau din cap până mă durea. Dah, deh, erau profii prin preajmă. Ah, şi blonda. Se holba ciudat când eu şi Raluca am început să cântăm Adam Lambert. "Ceeh? Adică tu, blondă, non talent, fără carte, studii, fără personalitate şi fără caracter etc, deci tu, tu îndrăzneşti să te iei de aptitudinile mele vocale? Oke, pe Ralu o tolerez, pe Sara nu mă supăr etc., dah tu...tu nu însemni nimic pentru mine." You're Shit! Asta a fost opinia mea. Plus, dragă, eu fac canto...:P Am exagerat, ştiu, dar aia e, când te afli în preajma unei astfel de persoane, e molipsitor! =]]. Mori de râs, învie, respiră, expiră, mori, învie, ettc. Am făcut nişte desene geniale, am umplut vreo 2-3 pagini. Plus, Raluca s-a făcut toată neagră de grafit şi a înnegrit toată hârtia care-i pica în mână. Şi cu râsete, căscături şi iarăşi răsete s-a făcut ziua. Cred că m-am molipsit de la Vali, am râs chiar prea mult. En fin, I <3 mah classmates.
   M-am apucat de Kamelot (thanks Unia for reminding), albumul Ghost Opera. Îl dedic...lu' ăla...cum te chema măh? Nu contează...:P Metal, ce să mai. Am să ajung să venerez muzica asta, e cea mai tare. Versurile sunt...se vede că's scrise de bărbaţi (cred). Vocea lui Khan este foarte expresivă, se vede că e european. (I did my homework :D). Am să înnebunesc şi gaşca, şi şcoala cu Kamelot. Cel puţin aşa am făcut cu Sonata Arctica ( azi, în parc, Ralu' zicea că s-a săturat să tot fredonez 'Nothing More'...). Deci, continu în ascensiunea mea prin Metal.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top