Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 8 august 2010

…! Uh-la-la !…

Azi, 07.August.010, Sâmbătă, aflându-mă undeva în judeţul Prahova…

    Chestia asta o scriu de undeva din craiu’ munţilor, loc ce-mi aminteşte cât de dor mi-e de Bucureştiul păfuit, zgomotos şi murdar pe care-l ador atât de mult. Mda…am să vă omor cu asta şi tot n-o să-mi pese, Bucureştiu’ e cel mai tare şi nu l-aş da pentru aproape nici un alt oraş din lume. Am zis aproape, nu? :D Aşa sunt eu, iubesc tot ce mă iubeşte. Ciudat, nu? Tocmai am zis că Bucureştiul m-ar iubi…Nu că n-ar fi adevărat, doar Bucureştiul şi cu mine suntem cei mai buni prieteni. Aşa e, vechi prieten, şi mie mi-e dor de tine! =]] Acum sincer, cred că orice oraş m-ar urî pentru că eu urăsc toate locurile care n-au Politehnica. Viva Politehnica, jos skaterii din ea! Dacă eşti skater să nu crezi că urăsc skaterii, urăsc doar acel grup de skaterii care se perindă prin Politehnica mea. Dah, a mea! ;p Dar să revenim la ceea ce n-am apucat să vă spun; despre cât de mult îmi plac mie skaterii şi de ce îmi vine să-i ard p’ăştia din Poli cu tot cu plăcile lor rămânând să vă spun altădată (lungă frază, am citit-o de trei ori ca să-mi dau seama ce-am scris…).


Asculta mai multe audio Muzica

    Deeci, săptămâna asta m-am plimbat prin juma’ de ţară; mai bine zis m-am plimbat vreo 3 zile, că restul am lălăit. Am plecat marţi parcă şi ai mei vroiau să mergem la Mânăstirea Tismana. Până la urmă, tata a cumpărat o hartă a mânăstirilor şi aşa am ajuns să vedem vreo 10 mânăstiri în două zile. Mama tot comenta că prea ne grăbim, că trebuia să stăm mai mult şi aşa mai departe. Oricum, totul a fost super fun. Pe mine m-au ancorat în pe bancheta din spate a maşinii, cu harta-n bot =]]. Ce-a urmat a fost extra…nici nu ştiu cum să descriu. De câte ori ai mei mă puneau să mă uit pe hartă ori nu auzeam, că aveam căştile în urechi, ori ai mei un înţelegeau o iotă din ce le ziceam şi luau ei harta să se uite. Cel mai tare a fost când am urcat sus la o mănăstire. Şi când zic sus, zic 840 de metrii. A fost super, de acolo sus se vedea super tare. Dacă vreau să mor cumva, să mă ducă cineva acolo şi să mă arunce de sus, pentru că, la cât de mare e distanţa, am să mor înainte să cad. Am făcut la poze acolo, încât mama începuse să se enerveze că nu-i mai dădeam aparatul, ea care face mereu poze cu tonele. Specificare =]]: acum la TV e un film tare weird, pentru că am ridicat ochii şi-am văzut nişte tipi care alergau prin ploaie după un raton. Personal, mi s-a părut super funny ratonu’ acela =]]. Revenind, uite o poză cu locul unde vreau să mor…

















    Creepy, no? =]] Tot acolo sus era şi-o carieră de piatră despre care un  prost ar fi zis că e un deşert. N-am găsit altă metodă de descriere, aşa că mă rezum la simplul „mi-a plăcut la nebunie acolo!”. Deci, după lungi plimbări prin sud-vestul ţării, ne-am îndreptat spre graniţă. Şi din nefericire actele mele erau acasă, aşa că n-am mai trecut la sârbi, cum vroiau ai mei. Dar măcar am reuşit să fac nişte poze la barajul de la Porţile de Fier. Şi printre altele am prins din mers un vapor care mi-a plăcut extraordinar de mult.













    Toată plimbarea asta prin ţară a fost  cam obositoare, dar a meritat distracţia. Plus, tot drumul m-am contrazis cu mama pe tema muzicii rock. =]] Am ajuns acasă joi la prânz şi peste câteva ore am plecat spre locul unde mă aflu acum. Tot ce-am să vă spun despre locul acesta e că îl urăsc. Abia aştept să mă întorc mâine acasă, să revăd Politehnica mea şi să-l mai înjur odată pe Dy. Şi încă o chestie : m-am apucat de asculat mai multă muzică rock, lucru care în curând o va înnebuni pe Malina =]].

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top