Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 31 august 2010

Ştii, trebuia să scriu ceva.

    Vreau să ştiţi că în vacanţa asta n-am făcut nimic extraordinar. Şi sunt sigură că nu sunt singura. Nu pot să cred ce repede a trecut timpul. Nu mă plâng, serios c-am început să-mi fac planuri serioase pentru perioada în care o să fiu la şcoală. Mă simt super tare că trec a 8a; când am terminat a 4a, mama mea (cea mai tare din lume, sincer ) a întrebat clasa aia de boboci care îşi luau rămas bun de la doamna învăţătoare (n-am să uit nevăr and evăr her words) "Cum vă simţiţi acum că aţi terminat şi clasa a 4a? Eu şi colegii mei eram extra veseli, doar crescusem şi treceam la o altă etapă a vieţii, deci toţi au răspuns că se simt super tare, doar devenisem 'mai mari'. Şi mama zice "Şi nu vă pare rău? Înainte (într-a 4a) eraţi cei mai mari dintre cei mai mici, acum (într-a 5a) sunteţi cei mai mici dintre cei mai mari" Am rămas aşa O.O. =]] Acum însă o să fim cei mai mari dintre cei mai mari. Şi totuşi citeam un post undeva care spunea că cei de puştii 12-13 ani sunt imaturi, mincinoşi, laşi şi falşi. M-am simţit ciudat, eu încă am 13 ani şi mă mândresc cu asta, doar sunt cea mai mică din clasă. Nu ştiu, am momente când sunt laşă şi imatură, dar nu asta defineşte ceea ce sunt, nu? Poate, cine ştie. Fiecare se maturizează cum poate.  Îmi amintesc că veneam zilele trecute de la plajă, şi în spatele meu era un puşti cu tatăl său şi sor-sa mai mică. Şi îi zicea tacă-său : "Mă, dacă tu de la 10 ani vrei să mergi la disctecă, la 14 ani ce ai să faci?" Am pufnit în râs, iar cei doi s-au uitat ciudat la mine. De ce am pufnit în râs? Peste câteva luni îmi fac buletinul, şi eu n-am nici un chef să aud de discotecă. Mi se pare deplasată ideea. Prefer să trăiesc în imaturitatea mea de copil şi să mă mai bucur de stropul ăla de copilărie pe care-l mai am, deci poate că sunt imatură >.< Poate, dar nu cred.
 
 Despre vacanţa mea, mai târziu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top